Bruxelles-ul preia hăţurile politice de la Atena

Haosul politic de la Atena riscă să arunce în aer întreaga zonă euro. A fost o motivaţie suficient de puternică pentru Bruxelles să intervină şi în chestiunile interne ale statului elen. De la Palatul Maximos, reşedinţa şi biroul premierului elen, la Palatal Prezidenţial al liderului grec, Karolos Papoulias, sunt doar câţiva paşi.

De vineri noapte, de când a trecut cu brio de votul de încredere în Parlament, în schimbul promisiunii că se va retrage de la şefia Guvernului, premierul Giorgios Papandreu a străbătut drumul dintre cele două palate de multe ori. Opoziţia conservatoare, reprezentată de partidul ,,Noua Democraţie" (creditată în sondaje cu 28%  din preferinţele electorilor greci), nu se lasă înduplecată uşor să facă parte dintr-un guvern de uniune naţională.

Liderul conservatorilor eleni, Antonis Samaras, insistă asupra organizării de alegeri anticipate de urgenţă. Papandreu şi ministrul Finanţelor din cabinetul său, Evangelos Venizelos, avertizează că organizarea unor alegeri, în momentul de faţă, înseamnă declararea oficială a falimentului Greciei. Decalogul în zece puncte al ministrului Venizelos poate fi rezumat în câteva cuvinte: un guvern de tranziţie până în februarie, care să aplice planul de salvare şi măsurile de austeritate pe care le implică şi abia apoi organizarea de alegeri anticipate. Liderul „Noua Democraţie" insistă că nu poate forma un guvern de uniune naţională cu socialistul Papandreu. Acesta nu se lasă mai prejos şi spune că va demisiona abia în momentul în care PASOK şi opoziţia vor ajunge la un acord.

Negocierile politice şi jocurile de culise ale PASOK şi ale opoziţiei au pus la grea încercare răbdarea Bruxelles-ului, care ieri-seară a pus piciorul în prag. Într-o intervenţie fără precedent în chestiunile interne ale unui stat membru, UE a făcut presiuni asupra Atenei să formeze imediat un guvern de coaliţie naţională care să pună în aplicare măsurile de austeritate - condiţia esenţială ca Atena să primească asistenţa externă fără de care în decembrie funcţionarii statului nu-şi mai iau lefurile, iar pensionarii de la stat pensiile.

Mesajul Bruxelles-ului a fost transmis de comisarul european pentru Afaceri Economice şi Monetare, Olli Rehn, care a declarat pentru Reuters că în seara aceasta, la reuniunea miniştrilor de Finanţe din zona euro, şeful finanţelor elene trebuie să se prezinte cu o soluţie pentru formarea unui nou Guvern. „Am cerut Atenei un guvern de uniune naţională şi suntem convinşi că aceasta este singura cale pentru recăpătarea încrederii (n.r. - partenerilor din zona euro) şi pentru îndeplinirea angajamentelor asumate de Grecia", a declarat comisarul Rehn pentru Reuters. „La Atena se acţionează pentru refacerea încrederii. Avem nevoie de o concluzie convingătoare din partea ministrului de Finanţe, Evangelos Venizelos, mâine (n.r - astăzi) în cadrul reuniunii Eurogrup de la Bruxelles", a declarat comisarul european.

Comisarul european pentru Afaceri Economice şi Monetare, Olli Rehn  Foto: reuters

Soluţia ieşirii din euro

Olli Rehn a subliniat că actualul Parlament de la Atena trebuie să adopte mai întâi planul de salvare european pentru Grecia şi instrumentele de implementare ale acestuia, astfel încât Atena să primească următoarea tranşă de împrumut de opt miliarde de euro, care ar fi trebuit vărsată în luna octombrie.

Mai mulţi lideri europeni, în frunte cu preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german, Angela Merkel, au făcut presiuni asupra Greciei să nu organizeze referendum, iar dacă ar fi urmat să-l organizeze, întrebarea pusă cetăţenilor să nu fie legată de austeritate, ci de avantajele apartenenţei la zona euro.

Mesajul lor a fost clar: un vot negativ la referendum înseamnă excluderea Greciei din zona euro, şi cu aceasta din Uniunea Europeană, iar robinetul creditării externe se închide pentru Atena până după vot. Premierul Papandreu s-a răzgândit asupra referendumului, liniştindu-i un pic pe partenerii europeni, dar declanşând criza politică internă. Acutizarea crizei înseamnă falimentul Greciei. Comisarul Rehn le reaminteşte grecilor că Bruxelles-ul ia în calcul ce poate fi mai rău: o zonă euro cu doar 16 membri.

Grupul de la Frankfurt

Aceeaşi agenţie de presă aminteşte că UE are de ceva vreme un nou „birou politic", un nucleu tare care ia deciziile importante în spaţiul comunitar, aşa-numitul „Grup de la Frankfurt". El este format din liderii Germaniei, Franţei, preşedintele Comisiei Europene şi al Consiliului European, preşedinţii Băncii Centrale Europene şi ai Fondului Monetar Internaţional. Din grupul aleşilor, care s-a întrunit de mai multe ori în marja summitului G20 de la Cannes, atenţionând Grecia şi Italia, fac parte preşedintele Eurogropului, Jean Claude Juncker şi comisarul pentru Afaceri Economice şi Monetare.

Acţiunile nucleului dur al euro, în Grecia, poate şi în Italia, riscă să fie considerate de unii dintre comentatori drept o intervenţie în chestiunile interne ale statelor membre, un pas spre formarea Statelor Unite ale Europei, în care ţările renunţă parţial la suveranitate.

Germania nu-şi pune aurul la bătaie

Neînţelegerile există însă şi sânul nucleului dur al Europei. Sugestia preşedintelui Obama şi a preşedintelui Sarkozy ca Germania să pună la bătaie rezervele de aur ale Băncii Naţionale Germane pentru suplimentarea fondului de salvare a Greciei a fost întâmpinată cu un refuz vehement de Berlin. Nici declaraţia cancelarului Merkel, care a avertizat că actuala criză a datoriilor nu va dispărea pur şi simplu şi că va mai trece un deceniu până când situaţia va fi mai bună, riscă să destabilizeze pieţele.

Italia, pe urmele Greciei

Dar haosul grecesc riscă să cuprindă şi Italia, care se confruntă cu un val de greve şi demonstraţii anti-Berlusconi. Ca în Grecia, formaţiunile de opoziţie de la Roma s-au coalizat, cerând alegeri anticipate. Valul de dezertări din partidul premierului italian, a cărui popularitate a scăzut dramatic, a alimentat şi speculaţiile că Berlusconi ar fi pierdut majoritate parlamentară, care pune în pericol adoptarea unor noi măsuri fiscale adaptate vremurilor de criză. Italia se împrumută din ce în ce mai scump, iar datoriile statului cresc.

Îngrijoraţi de situaţia din Peninsulă, care riscă să devină următoarea Grecie, UE l-a obligat pe Berlusconi să accepte o inspecţie a finanţelor ţării de către experţii FMI. Faptul că premierul italian a adormit de două ori în timpul summitului G20, chiar când se vorbea despre salvarea Italiei de la faliment, i-a făcut pe diplomaţii europeni să se întrebe dacă Berlusconi „mai este capabil să ţină sub control situaţia din ţara sa", relatează presa britanică.

Samaras, politicianul care a înfruntat-o pe Merkel

Liderul opoziţiei conservatoare, Antonis Samaras  Foto: AFP

Antonis Samaras (61 de ani), liderul principalului partid de opoziţie din Grecia, Noua Democraţie (ND, centru-dreapta), este cunoscut pentru intransigenţa sa. El a deţinut mai multe posturi ministeriale, în administraţii anterioare, fiind de două ori ministru de Externe, dar şi şef la Finanţe. Numele său este legat de poziţia dură adoptată de Grecia în disputa cu Macedonia privind numele acestui stat, în timpul administraţiei lui Constantine Mitsotakis, în perioada 1989-1993. În vară, în timpul unei reuniuni a popularilor europeni, când Angela Merkel, cancelarul Germaniei, i-a cerut „să-şi asume o responsabilitate istorică" şi să voteze măsurile de austeritate pentru a scoate Grecia din criză, Samaras, economistul care a studiat la Harvad, i-a spus „nu". În tinereţe, Papandreu şi Samaras au împărţit aceeaşi cameră la Amherst College (Massachusetts).

Papandreu, un jucător abil de ,,poker politic"

Provenit dintr-un tată şi un bunic premieri, Giorgios Papandreu, şeful Executivului de la Atena, şi-a câştigat renumele de abil jucător de „poker politic". I s-a reproşat că nu are charisma tatălui său şi că nici grec 100% nu prea e. Are mamă americancă, s-a născut în SUA şi a locuit mult timp în Suedia şi în Canada. La cei 59 de ani ai săi, politicianul socialist merge mult cu bicicleta şi dă din când în când la vâsle ca să se relaxeze. Discursul său, prea puţin populist, ba chiar calificat de cancelariile europene drept unul realist, îl deosebeşte mult de tatăl său, Andreas, care a înfiinţat PASOK în 1974 şi care a condus ţara cu mână de fier din 1981 până în 1993. În urmă cu doi ani, când a ajuns la şefia Executivului, a promis că va lupta contra corupţiei şi a cheltuirii banilor publici fără discernământ indiferent de costurile politice.