Bogătaşii îşi fac buncăre contra Apocalipsei

Sute de ruşi, americani şi italieni se pregătesc de sfârşitul lumii şi îşi cumpără adăposturi subterane de zeci de mii de dolari. Italienii speriaţi de previziunile mayaşe, care spun că în 2012 vine apocalipsa, au construit un oraş întreg de buncăre în Peninsula Yukatan, Mexic.

Danila Andreyev (31 de ani) a început să vândă „camere contra panicii" în urmă cu trei ani, când ruşii cu dare de mână au început să caute soluţii pentru a se proteja de atacurile teroriste.

Afacerea a mers binişor, dar nu se compară cu ceea ce vinde în prezent tânărul întreprinzător. Compania sa, Spetsgeoproekt, cu sediul la Moscova, construieşte 15 buncăre în locaţii secrete din Rusia.

Pentru a-ţi asigura un loc trebuie să scoţi din buzunar până la 400.000 de dolari. Buncărele au suprafeţe între 35 şi 90 de metri pătraţi, iar întreţinerea costă 2.500 de dolari pe an.
 
„Eu nu cred în scenarii apocaliptice. Dar rămân pe gânduri când clienţii îmi tot vorbesc de sfârşitul lumii", mărturiseşte Andreyev pentru „Bloomberg". Anul acesta, Spetsgeoproekt intenţionează să deschidă un showroom la Moscova şi să-şi deschidă filiale şi în alte regiuni ale Rusiei.

Refugiu pe munte contra inundaţiilor

Buncărele sunt bune însă nu numai la apocalipsă, ci şi în caz de inundaţii. Iar zona muntoasă Altai, din sudul Siberiei, este ideală pentru cei care se tem de şuvoiul apelor. Un buncăr de 80 de metri pătraţi în Altai costă 350.000 de dolari.

Clienţii Spetsgeoproekt evită să ofere prea multe informaţii despre ei sau despre achiziţiile lor. Alexei (35 de ani) a decis în februarie să comande un buncăr în apropiere de Moscova. Pentru 150.000 de dolari „îi va fi livrat" unul suficient de mare pentru a adăposti opt persoane. „Totul arată că ceva se va întâmpla la 21 decembrie 2012", spune Alexei, bazându-se pe calendarul mayaşilor, pe profeţiile lui Nostradamus sau pe cele ale clarvăzătoarei oarbe din Bulgaria Baba Vanga.

Design sovietic

Buncărele lui Andreyev au la bază modelele sovietice din anii '70. Pereţii seamănă cu cei ai centralelor nucleare, iar sistemul de climatizare este construit după modelul celor din navele spaţiale şi submarine. Uşile sunt după modelul celor de la seifurile băncilor elveţiene. 

Ascunzători plutitoare

Evgheni Ubiyko, fost inginer în armată, s-a gândit să meargă şi mai departe. Şi-a construit un buncăr plutitor de 32 de metri pătraţi. Este dispus să le construiască şi altora la un preţ de cel puţin 80.000 de dolari. Până acum a primit patru comenzi.

„Odată cu creşterea activităţii seismice şi a numărului de evenimente meteo extreme, oamenii încep să se gândească la fel şi fel de adăposturi, care să imite Arca lui Noe", spune Ubiyko (45 de ani). 

Cutremurul din Japonia dă un impuls

Cererea pentru buncăre a crescut şi în Statele Unite. Northwest Shelter Systems, o compania din Sandpoint, Idaho, a primit cu 60% mai multe comenzi după cutremurul şi tsunami-ul din Japonia, a declarat vicepreşedintele Allen Thompson. Catastrofa i-a făcut pe oameni să se comporte exact ca în scenariul filmului „2012".

Şi Vivos Group din California a înregistrat o creştere cu 10% a cererilor pentru un loc în adăposturile sale subterane, după evenimentele din Japonia. Sute de solicitări vin din Rusia şi din alte state ex-sovietice. Unul dintre buncărele construite de Vivos Group este în Europa Centrală.

Un loc aici costă 25.000 de dolari, spune fondatorul companiei, Robert Vicino. Vivos este interesată şi de un buncăr din Scoţia construit pe două niveluri de către guvernul britanic în 1990.

Orăşelul antiatomic

Peste 80 de italieni bogaţi şi excentrici s-au gândit că e mai bine „să întâmpine" sfârşitul lumii tocmai în Mexic. Speriaţi şi ei de profeţiile mayaşilor, italienii şi-au construit locuinţele în buncăre rezistente la cutremure, bombardamente şi radiaţii în Peninsula Yucatan. Într-un astfel de buncăr, o familie poate sta timp de şase luni. Cum pentru a demara construcţiile aveau nevoie de cetăţenia mexicană, italienii au depus actele, au obţinut cetăţenia şi apoi au întemeiat un adevărat orăşel antiatomic. Numită Las Aguilas, localitatea este situată într-o zonă muntoasă în apropiere de ruinele unei aşezări mayaşe şi se întinde pe o suprafaţă de 800 de hectare.

Un adăpost pentru Congres

În timpul Războiului Rece, nu numai sovieticii şi-au construit buncăre, ci şi americanii. Cel mai impresionant este un complex subteran unde ar fi urmat să se refugieze toţi membrii Congresului în cazul unui Armageddon nuclear. Buncărul a fost construit în apropiere de Greenbrier Resort, o staţiune montană din Munţii Blue Ridge, West Virginia. „Insula greacă" - numele proiectului - poate adăposti 3.000 de persoane şi are spaţii pentru dormitoare, reuniuni, bucătării şi alte facilităţi.

Construit la ordinul lui Dwight Eisenhower, la sfârşitul anilor '50, buncărul nu a fost folosit niciodată. Existenţa lui a fost dezvăluită abia în 1992, în urma unui articol publicat de „The Washington Post".

Închiriate pentru nunţi

Rusia este împânzită de buncăre construite de sovietici în perioada Războiului Rece. Altădată secrete, unele buncăre au fost deschise publicului. Cel construit la 60 de metri sub Piaţa Taganka din centrul Moscovei - cu o suprafaţă de 7.000 de metri pătraţi - a fost transformat în muzeu, dar se pot organiza aici nunţi şi petreceri. 

150.000 de dolari cel puţin costă un buncăr echipat cu toate cele necesare, în Rusia.

Bancă de seminţe la Polul Nord

În Arhipelagul Svalbard, la 1.000 de kilometri de Polul Nord, a fost creată o bancă de seminţe, o alternativă la Arca lui Noe, dar nu pentru animale, ci pentru plante. Climatul arctic este tocmai potrivit pentru păstrarea mai multor specii de plante. Norvegienii au ales o locaţie ideală, spun ei.

Regiunea Svalbard este departe de aşezările umane, are o climă foarte aspră şi e plină de urşi polari, transformaţi fără voie în paznici. Cine vrea să ajungă la depozit trebuie să treacă de patru uşi imense şi să spargă o mulţime de coduri de acces. În plus, este construită pentru a rezista la cutremure şi atacuri nucleare. Banca a fost construită cu sprijinul Uniunii Europene, dar Norvegia a preferat să achite în întregime cele şase milioane de euro necesare pentru protejarea plantelor de pe întreaga planetă.