Bodyguarzii Papei

În Garda Elveţiană se intră numai pe bază de voluntariat, dar criteriile impuse şi concurenţa acerbă cern anual sutele de candidaţi În fiecare an, în ziua de 6 mai, la Vatican

În Garda Elveţiană se intră numai pe bază de voluntariat, dar criteriile impuse şi concurenţa acerbă cern anual sutele de candidaţi

În fiecare an, în ziua de 6 mai, la Vatican are loc ceremonia de primire a noilor recruţi ai Gărzii Elveţiene. Anul acesta, 38 de soldaţi au depus jurământul în faţa Suveranului Pontif, sub privirile emoţionate ale familiilor venite din ţara vecină pentru a asista la ceremonie. Apoi, noii halebardieri au semnat un contract de doi ani de serviciu militar în slujba Papei, care pentru cei mai buni dintre ei se va putea prelungi până la maximum 25 de ani.

Ca să poată deveni soldaţi ai Vaticanului, tinerii elveţieni trebuie să îndeplinească mai multe condiţii. În primul rând, trebuie să fie catolici. Abia apoi vin celelalte criterii: să aibă cetăţenie elveţiană, să fie necăsătoriţi, să aibă serviciul militar îndeplinit (în cadrul armatei elveţiene), înălţimea minimă de 1,74 metri, vârsta între 19 şi 25 de ani, studii liceale încheiate, o sănătate "de
fier" şi, desigur, să dorească să intre în slujba Suveranului Pontif, întrucât gărzile acestuia sunt formate numai din voluntari.

Câteva sute de candidaţi pe un loc

Fiind mercenari, toţi membrii Gărzii Elveţiene sunt - de fapt - nişte soldaţi bine antrenaţi, aflaţi în slujba Vaticanului. Ei păzesc toate intrările clădirilor oficiale din Vatican, dar îndeplinesc şi rolul de bodyguarzi ai Papei. Salariile lor, deşi confidenţiale, sunt renumite a fi considerabile, dacă le raportăm la banii pe care îi primesc, în general, militarii. De aceea, amatori sunt destui. În fiecare an, Vaticanul primeşte sute de cereri, iar secretarul pe probleme de pază alege dintre doritori numai câţiva, mai precis doar atâţia câţi sunt necesari pentru a păstra constant numărul total al celei mai mici armate din lume: 147 de halebardieri plus câţiva ofiţeri.

Antrenament dur, arme moderne

Deşi halebardierii par nişte paznici de decor, pentru că sunt atât de exotic îmbrăcaţi, soldaţii Vaticanului sunt - în realitate - la fel de bine antrenaţi precum trupele antitero din orice stat occidental. Ei ştiu să tragă cu armele moderne şi, când pleacă în misiune, pe lângă sabia tradiţională, sunt înarmaţi cu pistoale mitralieră de ultimul tip, au grenade de consternare, dar şi căşti minuscule în urechi, prin care primesc ordine de la şeful misiunii de pază, ca orice grup de bodyguarzi în acţiune. Când fac de pază la Palatul Vaticanului, ei se împart în două grupe distincte: unii stau de pază, cu halebardele în mâini, în locuri aflate văzul turiştilor, fiind echipaţi în hainele tradiţionale tricolore, iar ceilalţi, care păzesc cu adevărat palatul, poartă haine albastre uni, mult mai simple şi mai practice, şi sunt înarmaţi cu pisoale şi puşti cu lunetă, ca orice militari moderni.

Ţinuta de gală a fost creată în 1914

Deşi între vizitatorii Vaticanului circulă o legendă conform căreia uniformele mercenarilor elveţieni au fost desenate chiar de Michelangelo, în realitate, costumul actual a fost creat de un fost comandant, Jules Repond, în anul 1914.

Uniforma de gală e croită în stil renascentist, cu pantaloni bufanţi şi mâneci largi până la cot, din postav de patru culori: negru, portocaliu, albastru şi roşu. Soldaţii poartă pe cap coifuri argintii, cu panaşe de struţ colorate în roşu, armură metalică pentru bust, dar şi manşete şi gulere albe - apretate.

La brâu, soldaţii Papei poartă spade cu două tăişuri, iar în mâini ţin halebarde. Acestea au mici inele metalice atârnate sub lame, care scot un clinchet specific atunci când Garda Elveţiană mărşăluieşte.

De obicei, recruţii sunt primiţi în audienţă de Suveranul Pontif cu o zi înainte de depunerea jurământului. Şi anul acesta, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit sâmbătă, 5 mai, pe cei 38 de noi soldaţi în Sala Clementină a Palatului Apostolic al Vaticanului. El le-a ţinut tinerilor un discurs în trei
limbi (germană, franceză şi italiană), conform tradiţiei, în care i-a invitat să fie buni creştini şi soldaţi exemplari, pentru a oferi lumii un exemplu de solidaritate, în totală concordanţă cu morala creştină.

A doua zi, în curtea palatului, după ce comandantul a rostit legământul, fiecare dintre noii soldaţi a jurat cu mâna stângă pe steagul Gărzii Elveţiene şi ţinând mâna dreaptă în sus, cu trei degete ridicate vertical (degetul mare, arătătorul şi degetul mijlociu) pentru a simboliza Sfânta Treime. După ce au rostit cuvintele: "Jur să îndeplinesc legământul rostit aici şi martori îmi sunt Atotputernicul şi toţi sfinţii Lui", tinerii au devenit soldaţi ai Vaticanului, gata să-şi dea viaţa în apărarea Suveranului Pontif.

Garda Elveţiană are 501 ani

Mercenarii elveţieni se află în slujba Papei din anul 1506, când Iulius al II-lea i-a chemat la Roma pentru a-l păzi. Cu 10 ani înainte, regele Franţei Carol al VIII-lea închiriase 100 de soldaţi elveţieni, pentru a-i asigura paza în interiorul Palatului Louvre, întrucât se temea că va fi asasinat chiar de nobilii francezi. Stratagema regelui l-a impresionat pe Suveranul Pontif al momentului şi, când s-a simţit în pericol, a procedat şi el la fel. De-a lungul timpului, toate Gărzile Elveţiene şi-au făcut datoria cu onoare, până la ultima suflare. De altfel, Constituţia Elveţiei prevede explicit că "gărzile nu au voie să capituleze". Celebre sunt două lupte: cea din 6 mai 1527 şi masacrul din 1792, de la Paris. În 1527, Garda Elveţiană a Papei număra 189 de soldaţi, iar 147 dintre ei au murit luptând cu armatele lui Carol al V-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Papa Clement al VII-lea a scăpat prin Pasajul Borgo, împreună cu cei 40 de soldaţi supravieţuitori. În anul 1792, revoluţionarii francezi i-au ucis fără milă pe elveţienii lui Ludovic al XVI-lea, masacrându-i inclusiv pe cei câţiva care fuseseră prinşi vii. În onoarea celor căzuţi la datorie, ziua de 6 mai a devenit zi aniversară pentru Garda Elveţienă.