Bashar Al-Assad, preşedintele Siriei: “Mulţi români cred că Hayssam e liber în Siria. E în închisoare”

Liderul de la Damasc a vorbit, cu jurnaliştii de la cotidianul „Adevărul", despre acordul de extrădare şi cazul Omar Hayssam, despre rolul pe care îl poate juca România în procesul de pace din Orientul Mijlociu, despre dosarul iranian. România şi Siria au semnat, miercuri dimineaţa, la Cotroceni, un acord privind transferul de persoane cu condamnări privative de libertateUlterior, a fost semnat şi tratatul de extrădare. Ceea ce &nb

Eliza Frâncu: Nu se întâmplă foarte des să vizitaţi o ţară NATO. De ce România şi care sunt rezultatele vizitei?

 Bashar Al-Assad: Nu există nicio legătură cu faptul că România e ţară NATO. Am ales România pentru că relaţia care leagă România de Siria este foarte puternică. Aproximativ 35.000 de sirieni au învăţat în universităţi româneşti şi acum lucrează în diferite domeniii în Siria. Există peste 4000 de familii mixte numai în Siria, mai sunt mii de astfel de familii în România. Există baza pentru aceste relaţii. Pe de altă parte, avem contextul relaţiei dintre Marea Neagră şi Marea Mediterană. Criza economică ne-a învăţat să extindem şi să diversificăm relaţiile. Nu trebuie să ne bazăm numai pe ţările mari, trebuie să existe şi o reţea dezvoltată de relaţii şi cu alte ţări. Acest lucru l-a învăţat şi România, după cum mi s-a spus în discuţiile purtate la Bucureşti.

Ion M. Ioniţă: Cu ocazia vizitei în România au fost semnate mai multe acorduri. Ce efecte vor avea aceste înţelegeri?

Cele mai importante sunt sunt cel privind transportul maritim între România şi Siria şi acordul referitor la transferul de persoane care au suferit condamnări. Celelalte acorduri privesc strict cooperarea între instituţii. Acordul de transport maritim favorizează relaţiile comerciale între cele două ţări. Imporante sunt şi proiectele asupra cărora am convenit. De exemplu, folosirea canalului de navigaţie al Dunării, cumpărarea de curent electric din România, via Turcia, atunci când reţeaua de transport pe sub Marea Neagră va fi gata. Vom colabora în reţelele de distribuţie de petrol şi gaze. Acestea au fost axele principale ale vizitei.

I.M.I.: Ce înseamnă acest acord de tranfer al persoanelor condamnate? O persoană condamnată din  Siria va putea fi tranferată în România pentru a executa  o pedeapsă?

 Se poate, dar nu este o chestiune obligatorie. Fiecare ţară poate hotărî, hotărârea o ia statul respectiv în această situaţie. Atâta timp cât o persoană se află deja în închisoare, atunci pentru ce trebuie să fie transferată în altă închisoare, într-o altă ţară? Important e să vedem ce se va face după ce se va termina condamnarea. Deci, după ce îşi ispăşeşte condamnarea în Siria, vom discuta ce se face mai departe. Dacă va exista o altă condamnare în ţara respectivă, pentru a-şi ispăşi şi condamnarea, atunci se va discuta pe acest caz. Discuţia nu e politică, e la nivelul instituţiilor abilitate.

E.F.: Atunci ar rămâne ca persoana respectivă să execute restul de pedeapsă în România?

 Asta nu scrie în acord. Spun ca logică, aşa cum văd eu lucrurile: important e ca persoana să fie condamnată, să fie în închisoare, să-şi ispăşească pedeapsa.  Pentru că avem asemenea acorduri şi cu alte ţări arabe. Fiecare caz se studiază de sine stătător.

E.F.: Opinia publică din România este interesată de cazul Omar Hayssam. Toată lumea ştie despre ce este vorba. Directorul Serviciului Român de Informaţii spunea că acest om îşi va ispăşi pedeapsa în România.

Această persoană se află în închisoare. Mulţi români cred că el e liber în Siria, dar el este în închisoare, cu condamnare şi condamnarea e de câţiva ani. După semnarea acestui acord, vor începe discuţiile pe acest caz. Asemenea discuţii nu ţin de serviciile secrete, de serviciile de informaţii, ci este vorba despre puterea judecătorească.

 I.M.I.: Aţi declarat după convorbirile cu Traian Băsescu că România poate juca un rol activ în procesul de pace din Orientul Mijlociu mai ales în lumina noilor iniţiative americane în acest sens. Despre ce este vorba?

 Dup cum ştiţi există un mediator american care întreprinde o serie de acţiuni. Americanii cunosc foarte bine zona noastră, dar au nevoie de ajutor. Europa este importantă, dar Europa nu este prezentă politic în zonă, ca să fim sinceri. Dar există ţări care ar putea să acţioneze pentru a-i putea ajuta pe americani. Există şi un emisar francez. Pe de altă parte, relaţia dintre România şi Israel este veche. Şi există o influenţă a României. Deci, credem că România ar putea să impulsioneze Israelul să participe mai activ. Nu se pune problema unui rol de mediator al României, mediatorul este cel american. Dar România ar putea juca un rol de convingere a Israelului, de a impulsiona Israelul să se aşeze la masa negocierilor, să se implice în acest proces de pace. Deasemenea, România poate să-i convingă pe europeni să nu stea deoparte, să nu stea spectatori, să se implice.

I.M.I.: La ce concluzii aţi ajuns în urma dicuţiilor din România privind perspectivele negocierilor dintre Israel şi Autoritatea Palestiniană?

Eu, ca om, sunt optimist de felul meu. Mai ales că preşedintele Obama îşi doreşte sincer să impulsioneze procesul de pace. Dar guvernul israelian conţine şi elemente ale unor partide extremiste. Aici este problema în procesul de pace. Nu vreau să spun ce a zis preşedintele Băsescu, dar vreau să vă spun că ceea ce am afirmat eu acum este punctul de vedere al întregii lumi. Eu nu am văzut o persoană care să nu fie de acord cu acest punct de vedere. Piedica este guvernul israelian, în acest moment. 

E.F. Din câte ştim, guvernul sirian sprijină poziţia Hezbollah, organizaţie care este considerată un fel de „rezistenţă"(împotriva Israelului). Cum vă explicaţi faptul că unele guverne europene consideră această organizaţie una teroristă?

Este pur şi simplu opinia lor. Realitatea concretă nu ţine cont de denumiri. Există o ocupaţie a unor teritorii, există un popor care refuză această ocupaţie şi atâta timp cât nu are armate şi avioane de război, atunci înfiinţează organizaţii care să combată această ocupaţie. Este un lucru natural, firesc şi obligatoriu. În politică nu ne interesează denumirile: terorist, bun, rău. Trebuie să ne intereseze situaţia concretă, realitatea. Chiar dacă o să o numească organizaţie teroristă, ea va rămâne, nu va dispărea. O politică realistă e cea care lucrează cu datele, cu situaţia concretă. Iar unele ţări spun în public că e o organizaţie teroristă, dar, în secret, conlucrează. Chiar ţări europene. Asta e contradicţia.

E.F. Cu preşedintele Băsescu aţi discutat despre asta?

Nu, noi nu ocupăm mult de detaliile astea. Noi prezentăm situaţia, o explicăm, iar cei care doresc să aibă succes în ceea ce fac trebuie să ţină seama de realitatea concretă. Iar realitatea e cunoscută de domnul Băsescu, lăsând la o parte impresia la nivel european.

I.M.I. Pentru că vorbeaţi de realităţi, principala problemă de politică mondială este procesul de pace israeliano-palestinian. Realitatea, veche de altfel, e că Dumnezeu a pus în acelaşi loc trei locuri sacre pentru trei religii mondiale. Cum vă raportaţi dvs, ca şef de stat, la această realitate, care este spirituală, dar are implicaţii politice mondiale?

 Este o realitate pozitivă care poate fi folosită prost. Pentru că partea spirituală e cea care uneşte oameni. Deci când spunem că Ierusalimul este al celor trei religii laolaltă, este foarte frumos, mai ales că noi, în Siria, nu avem probleme între confesiuni. Deci toţi credem într-un singur Dumnezeu. Dar extremiştii din cadrul celor trei religii vor să creeze impresia că există contradicţie şi folosesc  aceste locuri sfinte în confruntare, în luptă. Modul nostru de abordare este de a păstra laicitatea societăţii noastre, în primul rând. Nu există luptă de tip religios, între confesiuni. Confruntarea este numai politică şi nu religioasă. Cine este ocupant, indiferent că e musulman, creştin sau evreu, este ocupant. Şi noi avem evrei în Siria, iar Israelul e o ţară evreiască, nu amestecăm lucrurile. Printr-o asemenea abordare, putem ajunge la o soluţie care să aducă liniştea în zonă.

E.F. Siria are ea însăşi o problemă cu Israelul. E vorba de Înălţimile Golan. Înainte de a veni în România, aţi fost în Bulgaria, unde preşedintele Pârvanov a declarat că sprijină Siria pentru a-şi recupera aceste teritorii. Aţi găsit aceeaşi înţelegere şi la partea română?

Toate ţările europene au această poziţie, de a sprijini Siria pentru a recupera Înălţimile Golan. Nu există nicio ţară care să nu sprijine acest demers. Există şi o hotărâre a Consiliului de Securitate în acest sens. Problema stă însă în felul în care este aplicată această hotărâre. De aceea eu spun că totuşi cursul nostru este simplu. Dar are nevoie de voinţă politică.

I.M.I.  În zonă este şi Iranul şi am văzut poziţia domnului preşedinte faţă de laicitate. Cum vă raportaţi la evoluţiile din Iran şi cum vedeţi soluţionarea „dosarului nuclear iranian"?

 Este o ţară importantă vrem sau nu vrem. Are o poziţie geostrategică foarte importantă. Noi suntem în primul rând împotriva oricărui armanent nuclear. Chiar şi a celui israelian, bineînţeles. Dar credem că Iranul nu produce arme nucleare. Şi chiar dacă, să zicem, lumea nu crede că acest lucru e real, există un program de monitorizare al activităţilor (n.r. nucleare) iraniene. Greşeala care s-a produs, în opinia noastră, este că ţările europene au cerut Iranului să oprească acest program. Este o greşeală, pentru că orice ţară are dreptul să-şi dezvolte un program nuclear: şi dumneavostră, şi noi. Este şi dreptul Iranului. Iar Iranul a acceptat această monitorizare, dar a refuzat să oprească programul, ceea ce e firesc.

I.M.I. Problema este că şi noi şi Europa şi America şi Siria dorim să ştim că acest program este în scopuri energetice.

Da, numai că problema nu s-a pus aşa. Au spus că pentru a ne convinge că nu există program nuclear militar, trebuie ca acest program să fie oprit. În anul 2004, Iranul a permis amplasarea de camere în facilităţile sale nucleare. Putea fi observat 24 din 24 ce se întâmpla acolo. Deci dacă se revine la această logică nu va fi o problemă.

E.F. Mai există un stat în regiune a cărui influenţă creşte pe zi ce trece: Turcia. Odată cu sporirea acestei influenţe, scade rolul de lider regional al Siriei?

Dacă am vedea această problemă în termeni de confruntare, de concurenţă, am putea spune asta. Dar relaţia între Siria şi Turcia e una excelentă. De aceea, creşterea rolului Turciei este în interesul nostru şi viceversa. Trebuie să schimbăm modul vechi de gândire: că dacă un stat are un rol mai important, atunci automat rolul celuilalt este mai mic. Trebuie să ne gândim că un rol important se contrapune unui rol şi mai important.

I.M.I. Aţi vorbit despre influenţe în această lume nouă, globală. Cum se vede, din punctul de vedere al Siriei, criza economică globală cu care ne confruntăm?

Siria  resimte şi ea criza, din cauza scăderii exporturilor, precum şi din pricina scăderii sumelor trimise de sirienii din străinătate. Dar acum am reuşit să mai diminuăm efectele crizei? Am extins relaţiile ţării noastre cu alte zone, încă dinainte de a izbucni criza, cu ani buni.

I.M.I. Aţi avut cumva semne, analize? Aţi putut lua măsuri dinainte?

Nu am ştiut că va izbucni o criză. Dar motivul este că relaţia cu UE a scăzut din 2004, din cauză că Europa a acceptat presiunile americane asupra ei (n.r. privind embargoul asupra Siriei) şi atunci ne-am axat mult pe relaţiile economice cu ţările din proximitatea imediată. Am făcut acorduri de liber schimb cu Iran, Turcia, Irak, Liban şi Iordania - 200 de milioane de oameni. Şi ne mai gândim să facem un asemenea acord cu Rusia, Ucraina, Kazahstan, Belarus.

I.M.I. Are efecte?

Are. Înainte de criză era 6,1% creşterea economică şi acum e 4.7%. Scăderea creşterii e mică. Deci faceţi la fel - aveţi Parteneriatul estic - asta e ceea ce i-am spus ieri şi preşedintelui dumneavoastră.

Mai multe despre istoria fugii lui Hayssam:

Răpirea din Irak: Cinci ani de mistere

Ovidiu Ohanesian: Elena Udrea nu a minţit. Marie Jeanne ştia despre răpire. Mişcoci se juca cu mitraliera

Marie Jeanne: "Dacă cineva ştia dinainte de răpirea noastră, de ce nu ne-a atenţionat şi pe noi?"