Banii, mărul discordiei între vestul şi estul Germaniei

După mai bine de 20 de ani de la unificarea ţării, primarii din vest vor să rupă Pactul de Solidaritate care-i obligă ca, indiferent de situaţia financiară a urbelor lor, să transfere fonduri oraşelor din est.

Străzi neasfaltate, clădiri în paragină, bazine de înot închise. Multe oraşe din vestul Germaniei, în special cele din zona industrială Ruhr, care se confruntă cu probleme economice, arată din ce în ce mai rău, după ce ani la rând au fost neglijate. Motivul: fonduri de miliarde de euro au fost transferate pentru reconstruirea fostei Germanii de Est, asupra căreia şi-a pus amprenta comunismul. Însă în momentul de faţă primarii din oraşele din vest vor să pună capăt plăţilor, scrie „Der Spiegel".

În perioada 2005-2019, Germania de Est urma să primească o sumă totală de 156 de miliarde de euro ca ajutor financiar în cadrul Pactului de Solidaritate II. Acest program obligă autorităţile centrale, dar şi pe cele  regionale şi locale să facă plăţile în cauză, indiferent de situaţia lor financiară.

Până acum, Germania de Vest a fost mai mult decât generoasă cu cea de Est. Ajutorul financiar acordat din 1990 încoace s-a ridicat la peste 1,3 trilioane de euro, potrivit „Wall Street Journal". Şi rezultatele se văd. Centrele oraşelor au căpătat o faţă nouă, autostrăzile moderne împânzesc zona, iar complexurile comerciale nou-nouţe nu sunt deloc o raritate.  Acum, contrastul este în sens invers şi trebuie luate măsuri, spun criticii pactului. Primarii din oraşele din vest împovărate de datorii au cerut oprirea transferurilor de fonduri către fosta Germanie comunistă pe motiv că, după 20 de ani de la unificare, misiunea de a construi infrastructura zonei şi de a da un impuls economiei a fost îndeplinită.

Datorii imense

Regiunea Ruhr, situată în landul vestic Renania de Nord-Vestfalia, se confruntă de ani buni cu un declin al industriei oţelului şi al celei de exploatare a cărbunelui. Ca urmare, rata şomajului este în creştere. În acest context economic, transferurile obligatorii de bani către est au forţat municipalităţile să se înglodeze în datorii majore.

Potrivit site-ului thelocal.de, numai opt dintre cele 400 de municipalităţi din Renania de Nord-Vestfalia au un buget echilibrat. Oraşul Essen, de pildă, are datorii de 2,1 miliarde de euro, o treime din sumă fiind rezultată din contribuţiile la Pactul de Solidaritate, după cum relatează publicaţia „Süddeutsche Zeitung". Edilul Reinhard Pass nu mai vrea să audă de plăţile obligatorii către est şi spune că „pactul nu mai ţine pasul cu vremurile actuale".

Duisburg, un alt oraş al zonei industriale Ruhr, a împrumutat numai în ultimii ani o jumătate de miliard de euro pentru a-şi putea achita contribuţiile.  În cazul urbei Oberhausen a fost necesar un împrumut de 270 de milioane de euro. „Această redistribuire geografică trebuie să ia sfârşit", a declarat primarul oraşului, Klaus Wehling.

„Un sistem pervers"

Un pic mai dur, edilul din Dortmund, Ullrich Sierau, a declarat că „pactul de solidaritate este un sistem pervers, care nu mai are nicio justificare". Primarul s-a plâns că este imposibil să le explice cineva cetăţenilor de ce oraşele sărace din Ruhr sunt nevoite să se adâncească în datorii doar pentru a-şi onora obligaţiile ce derivă din Pactul de Solidaritate. La rândul său, edilul din Gelsenkirchen, Frank Baranowski, a cerut abolirea pactului. „Nu putem aştepta până în 2019", a declarat acesta pentru „Süddeutsche Zeitung".

„În prezent, estul este atât de bine poziţionat încât cei de acolo nu mai ştiu ce să facă cu banii. Iar noi avem de suferit. Aici sunt mai mari nevoile. Totul stă să cadă. Regiunea Ruhr are nevoie de investiţii în infrastructură şi în educaţie." Scopul pactului transformat într-un măr al discordiei între vest şi est a fost aducerea infrastructurii din fosta Germanie comunistă la standarde occidentale. „Obiectivul a fost atins mult mai repede decât  ne-am fi imaginat", a justificat Baranowski.

Potrivit primarului oraşului Gelsenkirchen, cei care critică transferurile au fost catalogaţi de multe ori ca fiind „inamici" ai estului. Edilul consideră însă că subiectul trebuie dezbătut într-o manieră serioasă, pornind de la realitatea economică din regiunea de vest.

Reacţia est-germanilor nu s-a lăsat prea mult aşteptată. Conform secretarului general al Uniunii Creştin Democrate (CDU) pentru landul Saxonia, Michael Kretschmer, Renania de Nord-Vestfalia a acumulat datorii uriaşe „din cauza unei politici industriale greşite". Ba, mai mult, acesta a declarat că dezbaterea declanşată de vest-germani este o „otravă pentru climatul social" din ţară.
Subiect de campanie electorală

Situaţia s-ar putea transforma într-un subiect fierbinte de campanie pentru alegerile anticipate din landul Renania de Nord-Vestfalia, programate la 13 mai. Scrutinul are loc după ce, săptămâna trecută, coaliţia de centru-stânga nu a reuşit să treacă bugetul prin Parlamentul local.  

Rezultatele la alegerile din acest land, care numără circa 18 milioane de locuitori, fiind cel mai dens populat din Germania, ar putea să-i dea mari bătăi de cap cancelarului Angela Merkel  - coaliţia ei de centru-dreapta ar putea avea serios de suferit. Sondajele de opinie făcute în ultima perioadă arată că voturile vor merge către social-democraţi şi către Verzi, iar partenerul său de coaliţie, Partidul Liberal-Democrat (FDP), s-ar putea să nici nu ajungă în parlamentul local.

Oamenii din landul vestic vor o schimbare, iar creştin-democraţii nu par să vină în întâmpinarea speranţelor lor. Conservatorul Armin Laschet, membru al parlamentului local din partea CDU, a declarat că nici nu se pune problema abolirii pactului, întrucât „pentru a oferi certitudini în materie de planificări, acordurile trebuie respectate". Într-un interviu acordat postului de radio Deutschlandfunk, Laschet a afirmat că numai după 2019, când expiră pactul, s-ar putea purta discuţii privind aceste ajutoare financiare. 

Estul mai are nevoie de ajutor

Cifrele contrazic versiunea primarilor din vestul Germaniei, scrie „Der Spiegel". În absenţa Pactului de Solidaritate, a transferurilor de bani de la centru şi în absenţa finanţărilor europene, cele cinci landuri est-germane nu ar fi capabile să supravieţuiască. Potrivit Ministerului german de Finanţe, estul ar putea suporta numai o treime din cheltuielile sale. Asta pentru că aici producţia şi consumul sunt mai mici. Totodată, salariul brut din est este, în medie, cu un sfert mai mic decât cel din vest. 

156 de miliarde de euro trebuie să primească landurile din estul Germaniei de la cele din vest în perioada 2005-2019.