Bahrainul, o insulă-fantomă

De mai bine de o lună, Piaţa Perlei este în centrul unor evenimente tensionate. Aici a  început mişcarea de protest, la 14 februarie.

În acea zi, poliţia a blocat accesul pentru protestatari. Două zile mai târziu, forţele de ordine au intervenit, lăsând în urmă patru morţi şi zona din jurul pieţei blocată de tancuri. La 19 februarie, prinţul moştenitor a ordonat retragerea armatei şi a permis manifestanţilor să se întoarcă. Aceştia şi-au instalat aici corturile. După mai puţin de trei săptămâni, poliţia a revenit şi i-a dispersat din nou. Ce s-a întâmplat între aceste două intervenţii? Am asistat la o exacerbare a tensiunilor confesionale.

Sunniţii s-au ridicat împotriva protestatarilor predominant şiiţi, în timp ce aceştia din urmă s-au radicalizat. Televiziunil arabe prin satelit au intrat în scenă pentru a turna gaz pe foc, nu numai în Bahrain, ci în întreaga regiune, deoarece au lansat un potop de zvonuri şi acuzaţii reciproce, semănând confuzie. Astfel, doleanţele unei opoziţii paşnice şi legitime s-au înecat sub un val de resentimente sectare. Am fost acolo, la 12 martie când ministrul american al Apărării, Robert Gates, a fost primit la Manama şi a reafirmat punctul de vedere al SUA în favoarea ajungerii la un compromis cu opoziţia.

Prinţul părea gata să urmeze acest sfat, pentru că a doua zi el a reînnoit oferta de dialog. Cu toate acestea, au urmat ciocniri între poliţie şi protestatari, iar grupuri armate au început să atace cartiere cu populaţie majoritar şiită. Această deteriorare a situaţiei a permis regimului să justifice intervenţia aliatului său saudit, la 14 martie. În ziua următoare a fost instituită starea de urgenţă şi a fost dat asaltul final împotriva opozanţilor din Piaţa Perlei. Şase lideri ai opoziţiei au fost arestaţi, inclusiv un număr de medici, de la spitalul Salmaniya, bănuiţi că i-au ajutat pe opozanţi.

Bahrainul a fost mult timp „Perla din Golf". Acum, este o insulă a fantomelor. Nimeni nu va câştiga, indiferent de puterea pe care o va desfăşura. Deci, este responsabilitatea fiecăruia de a restabili coeziunea socială, apărând în acelaşi timp dreptul de a trăi în demnitate şi libertate.