Armata egipteană nu vrea control civil

Consiliul Suprem al Forţelor Armate, care a înlocuit regimul Mubarak în urma revoltelor populare, vrea să fie garantul laicităţii. Liderii militari vor să introducă în noua Constituţie prevederi care să protejeze şi să extindă pe termen nelimitat autoritatea Armatei.

Urmând exemplul "establishmentului" militar din Turcia care decenii de-a rândul şi-a asumat un rol - cheie în conducerea ţării considerându-se garant al laicităţii, Consiliul Suprem al Forţelor Armate din Egipt care a înlocuit regimul Mubarak în urma revoltelor populare,  ar dori ceva asemănător. După înlăturarea vechiului regim, militarii egipteni au promis că, pentru a evita haosul, vor prelua puterea, vor supraveghea schimbările democratice iar după alegerile parlamentare şi prezidenţiale, vor transfera conducerea unui guvern civil.

Se pare însă că apetitul lor pentru putere a crescut. Consiliul este pe cale de a introduce în noua Constituţie în curs de elaborare, o serie de prevederi care vor proteja şi extinde propria autoritate pe termen nelimitat şi vor circumscrie puterea viitorilor conducători aleşi prin vot, relatează cotidianul „The New York Times".

Bugetul apărării - fără control parlamentar

Militarii au afirmat că se pregătesc să adopte o declaraţie de principii fundamentale în sprijinul elaborării Constituţiei. Vestea a fost bine primită de liberali, încrezători că va fi vorba de garantarea unor libertăţi civile care vor îngrădi consecinţele unei eventuale victorii a islamiştilor. Dar experţii care au lucrat la formularea declaraţiei, la cererea militarilor, susţin că documentul, care precizează rolul forţelor armate în  cadrul unui guvern civil, prevede eliminarea  controlului public sau parlamentar asupra bugetului apărării şi apărarea intereselor militarilor.

Pentru a-şi concentra puterea în mâinile proprii, dar  în acelaşi timp pentru a profita şi de sprijinul armatei, fostul preşedinte Hosni Mubarak a permis ofiţerilor de rang înalt să se implice în activităţi economice- industria hotelieră, sectorul de produse electronice de uz casnic, ape minerale etc. Ei şi-au făcut adevărate imperii cu ramificaţii internaţionale.  Nici pe vremea lui Mubarak bugetul apărării nu a fost cunoscut de parlament.

Partidele nu privesc cu ochi buni proiectul

În plus, după fostul model turc (la ora actuală, la cererea UE, puterea militarilor turci, a fost redusă, aceasta fiind o condiţiile pentru aderarea Turciei la organizaţia europeană), propunerile din declaraţie prevăd acordarea unui mandat extins militarilor de a interveni în politica egipteană pentru a proteja unitatea naţională sau caracterul laic al statului.

Deşi în fază de proiect, planurile militarilor egipteni sunt considerate o încercare de a uzurpa procesul democratic şi sunt  criticate de juriştii liberali care nu văd cu ochi buni o astfel de evoluţie. Cei care, la cererea militarilor, au elaborat proiectul, susţin public necesitatea ca  în această perioadă postrevoluţionară, armatei egiptene să-i revină un rol asemănător cu cel jucat de militarii turci, argumentând că în Egipt armata a fost întotdeauna implicată în viaţa politică, de aceea ar putea să răspundă de apărarea legitimităţii constituţionale.

Egiptenii, nemulţumiţi de reforme

Intenţiile miitarilor egipteni afectează cel mai puternic formaţiunea islamistă Frăţia Musulmană. Considerată forţa politică cea mai bine organizată şi cea mai puternică, Frăţia se aştepta să  joace un rol important în noul parlament şi în elaborarea noii constituţii. Ea s-a opus propunerilor liberalilor de a elabora o constituţie înaintea alegerilor legislative Liderul acestora din urmă, Mohamed ElBaradei, fostul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, viitor candidat pentru preşedinţia Egiptului, a dorit un compormis între liberali şi islamişti şi a cerut stabilirea unui fel de cod al drepturilor universale, acceptat de toţi. Aici există o prevedere care defineşte rolul militarilor de paznici ai securităţii naţionale. Baradei a propus ca declaraţia militarilor să fie supus unui referendum.

Aceasta în condiţiile în care egiptenii, nemulţumiţi de lentoarea procesului de democratizare, au criticat lipsa de transparenţă în luarea de decizii a Consiliului militar. Protestatarii au revenit în Piaţa Tahrir şi s-au declarat hotărâţi să nu plece până când cererile lor privind accelerarea reformelor politice şi economice, nu vor fi satisfăcute.

Remaniere

În faţa presiunii publice, premierul egiptean, Esam Sharaf, a procedat la o remaniere guvernamentală, schimbând 14 miniştri, printre care de finanţe, de externe, al sănătăţii şi al antichităţilor. Nu au fost schimbaţi ministrul de justiţie şi cel de interne.