Arabii şi libertatea de expresie

Zilele acestea, „Reporteri fără frontieră" a scos un raport asupra libertăţii de expresie. În frunte, s-au clasat ţările « reci » : Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia.

La coadă, se află Eritreea, care nu se limitează doar la violarea drepturilor de autor, ci şi aruncă în închisoare ziariştii care nu sunt pe placul preşedintelui Issayas Afeworki. Pentru noi, arabii, e ca la Cupa Mondială : avem puţine şanse s-o câştigăm vreodată. Ţările nostre sunt mereu pe la coada clasamentului. Ne merităm soarta !

Există, totuşi, şi la noi ţări mai puţin rele. Statul arab cel mai bine plasat e Libanul (locul 78). Incontestabil, marja de libertate e mai mare ca în Arabia Saudită, Sudan, Siria sau Yemen. Cu toate astea, nici în Liban nu poţi publica fără riscuri o caricatură a lui Hassan Nasrallah (şeful Hezbollah). Şi nu poţi proiecta un film despre Iisus care să displacă Bisericii. Cât despre criticarea unui episod sau altul din istoria Islamului, nici nu se pune problema.

Reporteri fără frontieră nu face decât să numere articolele cenzurate, ziarele confiscate, site-urile închise şi ziariştii condamnaţi. Organizaţia nu măsoară frica. Astfel, libertatea presei pare uluitoare în Maroc, în ciuda numeroaselor procese intentate ziariştilor. În Irak, pare, de asemenea, în regulă, deşi acolo au fost ucişi cei mai mulţi jurnalişti. În Egipt, arbitrariul contra jurnaliştilor a devenit tot mai dificil şi mai costisitor. În ciuda presiunilor constante exercitate asupra presei din Cairo, nu putem decât să ne mirăm că Egiptul e plasat în urma Emiratelor Arabe Unite, Omanului şi Qatarului, unde libertatea de expresie nu e siguranţă mai mare ca pe malurile Nilului. Kuweitul reprezintă excepţia între ţările Golfului. Şi aici, însă, libertatea are limite, din moment ce guvernul interzice cărţi, închide site-uri şi ridică naţionalitatea cetăţenilor săi. Aşa că şi Kuweitul e plasat în urma Serbiei, dar devansează de departe majoritatea ţărilor arabe.

„Asharq Al-Awsat" 25 octombrie 2010