Amintirile unei spioane britanice, din perioada în care a fost prinsă de nazişti

O spioană britanică a dat un interviu în urmă cu 13 ani, în care a povestit cum a fost torturată de Gestapo, poliţia secretă oficială a Germaniei Naziste. Povestea eroismului spioanei Eileen Nearne a ieşit la iveală abia după moartea sa, în luna septembrie.

Ea a murit la 89 de ani, fără ca vreun membru al familiei să fie prezent la înmormântare, potrivit Daily Telegraph.

După patru luni în care a stat în Paris sub acoperire, trimiţând mesaje în Marea Britanie, Eileen a fost prinsă de nazişti în iulie 1944. Ea a spus într-un documentar realizat de BBC în 1997, că a fost descoperită pentru că a fost nevoită să trimită un mesaj vital.

Descriindu-l pe ofiţerul nazist care a interogat-o, Eileen a povestit: "Mă lovea în cap cât de tare putea, numindu-mă mincinoasă, spioană şi căţea murdară. Mi-au spus că au propriile modalităţi de a face oamenii să vorbească.

M-au dus într-o cameră în care era o casă şi m-au ţinut sub apă. Simţi că te sufoci, dar trebuie să rămâi la povestea ta. Mi-am amintit ceea ce am fost învăţaţi, să nu ne fie frică niciodată, să nu ne lăsăm dominaţi".

Eileen Nearne a reuşit să-i convingă pe anchetatori că era o franţuzoaică ce nu avea habar de operaţiunile sub acoperire. Pe 15 august 1944, Eileen a fost trimisă în lagărul de concentrare Ravensbruck din Germania, unde a refuzat să muncească. A fost rasă în cap şi ameninţată că va fi împuşcată dacă refuză să muncească. În cele din urmă, a acceptat.

Pe 5 aprilie, a reuşit să fugă, împreună cu alte două franţuzoaice şi abia în mai 1945 a fost repatriată în Anglia.

Nearne a explicat de ce a devenit spion: "Am avut sentimente patriotice şi am ştiut că pot face acest gen de muncă, fiind o fire solitară, aspect esenţial pentru a te putea adapta la aceasta meserie".

Prima misiune a primit-o în martie 1944, în ciuda faptului că a fost evaluată ca fiind "nu foarte inteligentă" şi "lipsită de subtilitate şi viclenie", în luna ianuarie a acelui an. informaţiile publicate de către Arhiva Naţională indică faptul că superiorii ei o credeau "zvăpăiată" şi "imatură".