America Top Secret

După doi ani de investigaţii laborioase, „The Washington Post“ dezvăluie publicului cum s-a privatizat spionajul american şi care sunt consecinţele operaţiunii. Lumea top secret pe care a creat-o guvernul SUA a devenit atât de vastă şi de dificil de controlat, încât nimeni nu ştie cât costă exact şi cine sunt angajaţii ei.

În anii imediat următori atentatelor din 11 septembrie  2001 au fost create cel puţin 263 de organizaţii noi având ca obiect al muncii securitatea naţională, iar cheltuielile din domeniu s-au ridicat la câteva sute de miliarde de dolari.

Nouă ani mai târziu, face bilanţul "The Washington Post"1.271 de organizaţii guvernamentale şi 1.931 de firme private lucrează pe programe legate de terorism, securitate internă şi culegere de informaţii, în peste 10.000 de locuri secrete, răspândite pe teritoriul Statelor Unite". Iar din cele 854.000 de persoane autorizate "top secret", 265.000 sunt privaţi.

Din cele 1.931 de companii private care fac spionaj, 533 au intrat în domeniu după 2001, iar cele deja implicate au mers pe profit, în vreme ce "în Statele Unite, restul companiilor se luptă cu falimentele şi şomajulul", scrie "The Post". Privatizarea securităţii naţionale a fost posibilă din cauza "scurgerii" masive de bani din ultimii nouă ani, aşa cum denumeşte Secretarul american pentru Apărare cheltuielile destinate domeniului după atacurile din 9/11.

Oficial, în America, de afacerile cele mai sensibile ale ţării se ocupă numai persoane a căror loaialitate faţă de interesul naţional nu poate fi pusă sub semnul întrebării. De aceea, legile federale interzic implicarea firmelor private în "afacerile guvernamentale esenţiale".

În practică însă, scrie "The Post", "acestea se implică tot timpul şi se regăsesc în toate agenţiile, de la cele antitero, la cele de culegere de informaţii". În ultimii ani, Guvernul SUA a devenit dependent de privaţii din CIA, singura agenţie căreia îi e permis să acţioneze în străinătate într-o manieră interzisă celorlalte agenţii americane.

Rolul complex al privaţilor

Contractorii privaţi care lucrează pentru CIA au recrutat spioni în Irak, au plătit spăgi pentru informaţii în Afganistan şi au asigurat protecţie gragurilor Agenţiei aflaţi în străinătate. Au ajutat şi la răpirea unui suspect de terorism, în Italia şi au interogat deţinuţii din închisorile secrete. 

Adminstraţia George W. Bush şi Congresul au facilitat folosirea contractorilor de către agenţiile de spionaj, unul din motive fiind costurile mai puţin piperate ale acestora. Nouă ani mai târziu, Administraţia Obama a repudiat chestiunea costurilor şi a redus cu 7% folosirea contractorilor în munca operativă de spionaj.

"Chiar şi aşa, 30% din forţa de muncă a serviciilor secrete este asigurată de firmele tocmite de CIA. Înlocuirea lor nu se poate face, însă,  peste noapte", a declarat pentru pentru "The Post", Leon Panetta, directorul CIA. Principala responsabilitate a acestor firme sunt acţionarii, iar acest fapt va provoca, inerent, "un conflict" susţine Panetta.

Ce sunt „body shopurile"

Apetitul Guvernului american pentru contractorii privaţi ai serviciilor a crescut însă într-atât încât a "dezvoltat" o mică industrie paralelă: aşa-zisele "body shopuri". Aceste companii, circa 300 la număr, s-au specializat în găsirea contractorilor, primind "onorarii" şi de 50.000 de dolari de recrutare. Reţeaua este acum atât de încărcată încât nici guvernul nu mai ştie exact câţi contractori are pe ştatele de plată. Ancheta din „The Post" are trei episoade.

Primul este dedicat organizării serviciilor secrete, cel de-al doilea dependenţei mari a serviciilor de societăţile private, iar ultimul impactului cultural şi economic al industriei serviciilor secrete. La ancheta au lucrat aproximativ 20 de ziarişti, timp de doi ani.

Slăbiciunea sistemului

În SUA există 51 de organizaţii federale însărcinate cu supravegherea circulaţiei fondurilor ce  finanţează reţelele teroriste. Slăbiciunea sistemului a fost relevată de masacrul de la Fort Hood, unde un musulman şi-a ucis 13 camarazi în noiembrie 2009.

Serviciul de contrainformaţii al armatei a ignorat informaţiile despre Hasan şi despre conversaţiile sale electronice cu un imam fundamentalist. Un alt handicap al serviciilor secrete este nivelul de confidenţialitate. Unele programe sunt atât de secrete încât sunt cunoscute doar de o mână de privilegiaţi, fapt ce împiedică circulaţia informaţiilor între agenţii.