Ajunge Primăvara Arabă şi în Sudan?

După secesiunea Sudului bogat în petrol, Sudanul de Nord este afectat de scăderea veniturilor din exporturi. Pe lângă izolarea sa internaţională, preşedintele Omar el-Bechir se confruntă cu o alianţă a partidelor de opoziţie împotriva sa, cu mişcări de tineret care doresc un scenariu de tip egiptean şi cu trei grupuri rebele care se mobilizează pentru a-l răsturna.

Chiar dacă se bucură în continuare de sprijinul armatei iar protestele unor grupuri de studenţi de la începutul anului au fost reprimate brutal, regimul sudanez se clatină economic şi politic. Analiştii prevăd un scenariu de izbucnire a unui război civil sângeros ca în Libia şi Siria, scrie David Ottaway, cercetător senior la Woodrow Wilson International Center, într-o analiză pentru Foreign Policy.

Încurajaţi de căderea regimurilor Mubarak şi Gaddafi, adversarii preşedintelui el-Bechir, care este la putere de 22 de ani şi a fost acuzat de genocid de Tribunalul Penal Internaţional, se pregătesc pentru înlăturarea acestuia fie printr-un transfer de putere negociat, sau prin forţă armată.

Preşedintele a încercat să-şi coopteze inamicii prin invitarea mai multor partide de opoziţie să formeze un guvern de „largă uniune", care să preceadă elaborarea unei noi Constituţii, ce ar urma să pună mai mult accent pe caracterul islamic arab al regimului său. Forţele de opoziţie n-au răspuns însă invitaţiei sale de a veni la putere iar creştinii africani din Nord, al cărui număr este cifrat între 500.000 şi un milion s-au arătat îngrijoraţi că noua Constituţie ar putea duce la o discriminare mai puternică a lor.

Mai mult, partidele din opoziţie s-au unit în Forţa de Consens Naţional, alianţă care face acum apel la o intifadă paşnică. Cu 47 de ani în urmă, zeci de mii de doctori, avocaţi, studenţi şi muncitori au ieşit pe străzile din Khartoum şi au manifestat până ce generalul Ibrahim Abboud a cedat puterea. Chiar dacă el-Bechir a respins orice renunţare la putere, mizând în continuare pe divizarea duşmanilor săi şi pe armata care-l susţine, gherilele rebele din Darfur, dar mai ales prăbuşirea economică a ţării l-ar putea răsturna.

Unirea inamicilor

Mişcarea pentru Justiţie şi Egalitate (JEM) din Darfur s-a alăturat gherilelor care luptă în provincia Kordofanului de Sud, împreună cu care a format Frontul revoluţionar sudanez, care are ca scop declarat înlăturarea lui el-Bechir de la putere.
În plus, pe fondul degradării stării economice s-au înregistrat ciocniri între studenţii pro-şi anti regim din mai multe campusuri universitare din oraşele Khartum şi Kassala. Nemulţumirile protestatarilor sunt legate de creşterea preţurilor la alimente şi de întreruperile sporadice ale alimentării cu apă şi electricitate.

Problemele structurale ale economiei sudaneze sunt însă mult mai grave. Odată cu secesiunea sudului veniturile guvernamentale rezultate din exportul de petrol au scăzut de la 6,2 miliarde de dolari în 2010 la 1,5 miliarde în 2011, iar deficitul bugetar pentru anul viitor este estimat la 4 miliarde de dolari. Din cauza statutului său de paria la nivel internaţional, preşedintele el-Bechir nu are acces la împrumuturi de la băncii şi instituţii occidentale. Şi nici măcar monarhiile arabe din Golf nu mai sunt dispuse să-l ajute financiar după ce în septembrie l-a primit cordial pe preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad.

În acest context, mişcările de tineri precum Girifna ("Ne-am săturat") speră ca folosind mijloace paşnice, inspirate şi de Revoluţia Oranj din Ucraina, să provoace în Sudan acelaşi rezultat ca în cazul egiptean.