Adevărurile incomode ale independenţei Kosovo

>> Pene de curent, corupţie, mafii. Presa europeană se întreabă cum se poate construi un stat pe această "gaură neagră" a Balcanilor? După patru luni de negocieri fără rezultat între

>> Pene de curent, corupţie, mafii. Presa europeană se întreabă cum se poate construi un stat pe această "gaură neagră" a Balcanilor?

După patru luni de negocieri fără rezultat între sârbi şi albanezi, occidentalii se grăbesc şi se pregătesc să decidă soarta Kosovo. Apropiata independenţă a provinciei sârbe nu va rezolva şi problemele din Kosovo, unde corupţia şi afacerile mafiei locale nu vor dispărea prea curând.

În Kosovo, electricitatea este un barometru al confuziei. Lazer Krasniski, fostul director al KEC - Kosovo Energy Corporation -, a ţinut registrul acestei risipe, păstrată sub tăcere de o comunitate internaţională constrânsă, de la punerea sub tutela ONU, în iunie 1999, să se eschiveze de la lucrurile cele mai presante şi să închidă ochii asupra derivelor.

La intrarea în Priştina, centrala Kosovo A simbolizează tot ceea ce provincia sârbă ar dori să uite înainte de a obţine independenţa: moştenirea fostei Iugoslavii socialiste, pentru care această uzină era una dintre piesele de rezistenţă ale sectorului energetic; mandatul lui Miloşevici şi bombardamentele efectuate de NATO la începutul lui 1999 asupra infrastructurilor din provincie şi, în special, risipa de bani din ultimii ani, caracterizată printr-un aflux de trupe şi capital străin, dar şi printr-o corupţie generalizată şi o situaţie economico-politică dezastruoasă.

Lazer Krasniski, fostul director al KEC - Kosovo Energy Corporation, îşi face auzite nemulţumirile în legăturile cu nesfârşitele pene de curent care lasă cartiere întregi din Priştina în întuneric zi de zi, în timp ce puternicele şi zgomotoasele generatoare luminează instalaţiile KFOR - forţa NATO - şi MINUK, autoritatea civilă desfăşurată de Naţiunile Unite în regiune.

"Unde au ajuns sutele de milioane de euro investite de UE pentru refacerea reţelelor electrice?", se întreabă Krasniski, asigurându-i pe ziariştii cotidianului elveţian "Le Temps" că desele întreruperi ale curentului electric reprezintă barometrul confuziei în care se zbate provincia; nimănui nu-i pasă atunci când se opreşte curentul, iar oamenii rămân pe întuneric, fără să-şi poată folosi televizoarele sau frigiderele. "Apropiata independenţă va ridica vălul asupra situaţiei din Kosovo", afirmă un expert european aflat în provincie.

În pragul colapsului economic

În timp ce liderii politici de la Priştina şi Belgrad nu reuşesc să cadă de acord asupra viitorului Kosovo, provincia se află în pragul unui colaps economic. Şi asta în ciuda sumelor mari de bani venite de la Uniunea Europeană şi alte organizaţii internaţionale. La întrebarea de ce nu au fost folosite eficient fondurile nu este greu de răspuns, ţinând cont de faptul că ultimul raport al "Transparency International" plasează Kosovo printre cele mai corupte zone din lume.

Pe de altă parte, autorităţile dau vina pe statutul incert al provinciei, care îi ţine departe pe investitorii străini, prea puţin dispuşi să îşi asume riscuri.

Cu ajutorul unei agenţii a ONU abia au fost privatizate 500 de companii de stat. Cumpărătorii sunt însă oameni de afaceri locali care nu dispun de capital pentru a face investiţii. Aproape totul este importat: laptele provine din Slovenia, brânza din Bulgaria, alimentele pentru copii din Serbia. Anual, valoarea mărfurilor importate depăşeşte 800 milioane de euro.

Conform cotidianului "Die Welt", UE a oferit ajutoare de peste două miliarde de euro în ultimii ani, iar nivelul fondurilor va continua să crească în cazul declarării independenţei. Pentru început, Bruxelles-ul a alocat deja 600 milioane de euro, la care se vor adăuga şi banii veniţi din partea unor guverne.

Scenarii posibile după eşecul negocierilor

Analiştii politici avansează două scenarii posibile după eşuarea negocierilor dintre Belgrad şi Priştina.

1 Un stat din ianuarie: este scenariul grabei. Pe care nimeni nu îl vrea la Bruxelles, Washington şi, bineînţeles, Moscova, ostilă în continuare independenţei provinciei. Dat fiind că luni a expirat termenul fixat pentru a obţine o soluţie negociată, mingea este în curtea ONU.

Consiliul de Securitate se va reuni pe 19 decembrie pentru a discuta subiectul. Discuţiile vor fi ameninţate de vetoul Rusiei pentru orice nouă rezoluţie destinată să o înlocuiască pe cea din iunie 1999 (1244). În luna ianuarie ar putea veni "Ziua Z" pentru proclamarea unilaterală a independenţei guvernului kosovar. Dar Occidentul va face toate demersurile pentru a impune Priştinei să aştepte alegerile prezidenţiale din Serbia, ce urmează să aibă loc la sfârşitul lunii ianuarie, al căror favorit este Boris Tadic. Şi atunci? NATO, care tocmai şi-a întărit forţele KFOR în nordul provinciei, prin desfăşurarea unui nou contingent american, ia foarte în serios ipoteza acestui "derapaj".

2Independenţa provinciei Kosovo nu va fi proclamată înainte de martie, pariază experţii. Deşi impasul pare să "aparţină", în acest moment, Naţiunilor Unite, o declaraţie unilaterală de independenţă tardivă a autorităţilor de la Priştina ar permite comunităţii internaţionale să se pregătească mai bine. Începutul lui 2008 va permite stabilirea conturului primului grup de ţări care vor recunoaşte independenţa provinciei Kosovo: SUA, Marea Britanie şi, poate, Germania şi Franţa.

UE caută în continuare consensul

Miniştrii afacerilor externe ai Uniunii Europene au încercat, în timpul întâlnirii lor de luni de la Bruxelles, să adopte o poziţie comună asupra procesului de rezolvare a viitorului statut al Kosovo, dar nu este încă clar dacă ei au reuşit, relatează agenţia Tanjug.

Ministrul ceh de externe, Karel Schwarzenberg, a declarat, după şedinţă, că asupra unui acord s-a ajuns mai mult sau mai puţin în legătură cu o independenţă coordonată a Kosovo, în timp ce omologul său slovac, Jan Kubis, a afirmat că era încă prea devreme să se speculeze asupra unei independenţe coordonate.

Ciprul se opune unei abordări coordonate ce ar putea periclita legea internaţională, a declarat Schwarzenberg. Singurul lucru ce le rămâne membrilor UE este să ajungă la un acord când şi cum să recunoască independenţa Kosovo şi ce măsuri trebuie luate pentru a evita problemele, a adăugat el.

La rândul său, comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a remarcat că a sosit timpul ca UE să îşi asume conducerea procesului de coordonare a eforturilor pentru rezolvarea chestiunii statutului provinciei Kosovo, în timp ce preşedintele în exerciţiu al Consiliului UE, ministrul portughez de externe Luis Amado, a menţionat că UE a făcut un pas către o "poziţie unitară şi solidă". Între timp, Belgradul a anunţat că va propune Consiliului de Securitate ONU să sesizeze Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga în privinţa independenţei Kosovo.

România nu schimbă direcţia

Ministrul român de externe, Adrian Cioroianu, a declarat pentru "Adevărul" că Bucureştiul nu şi-a schimbat poziţia asupra procesului statutului Kosovo. România susţine o soluţie acceptată de toate părţile implicate, care să nu fie nici impusă, nici unilaterală, dar, în cazul în care comunitatea internaţională va lua o altă decizie, o va privi în calitate de partener al decidenţilor.

Aceasta este poziţia oficială a diplomaţiei române şi a preşedintelui Traian Băsescu, în momentul în care există posibilitatea ca provincia să-şi declare independenţa, iar Statele Unite şi apoi ţări din UE să accepte această situaţie. Ministrul român de externe se va afla pe 16 decembrie la Belgrad, la invitaţia omologului său sârb, iar săptămâna viitoare va merge la Sofia şi Atena pentru a creiona "o poziţie comună la nivel regional în dosarul Kosovo".

Ce poate face Belgradul

Întrebat despre reacţia Belgradului la o eventuală recunoaştere internaţională a independenţei Kosovo, expertul ICG James Lyon a enumerat pentru Europa Liberă câteva dintre mijloacele legale şi diplomatice pe care Serbia le va avea la îndemână pentru a răspunde ţărilor care vor recunoaşte independenţa provinciei sârbe. Astfel, Belgradul şi-ar putea retrage ambasadorii, şi-ar putea închide ambasadele şi întrerupe relaţiile diplomatice, ar putea cere cetăţenilor să boicoteze mărfurile din respectivele ţări sau chiar ar putea să impună embargouri comerciale acelor ţări.

"Nu suntem încă siguri cât de departe sunt dispuşi să meargă cu aceste sancţiuni, dar trebuie să ne aşteptăm ca Belgradul să reacţioneze cu destulă furie, iar comunitatea internaţională nu ar trebui să subestimeze voinţa Belgradului de a răspunde", a avertizat expertul.

În ceea ce priveşte pericolul izbucnirii unor violenţe, James Lyon a spus că marea ameninţare nu va veni din partea armatei sârbe, care eventual ar proceda la mişcări de trupe, ci îngrijorarea mai degrabă este stârnită de posibilitatea unei insurgenţe la scară mică sau de încercările albanezilor de alungare a sârbilor din regiune.