VIDEO A doua generaţie de români în Spania

Copiii primului val de români stabiliţi pe meleaguri spaniole au ajuns la vârsta angajării. Unii muncesc în construcţii, alţii studiază din greu. Cu toate acestea, spaniolii încă au o imagine proastă despre români, pe care şi-o formează mai ales de la televizor.

Deşi muncesc pe brânci pentru ţara adoptivă şi nu sunt văzuţi mereu cu ochi buni de populaţie, românii din Spania nu vor să se întoarcă acasă, în România. Generaţia a doua de imigranţi este deja hispanizată, cel puţin în gândire.

Mai citeşte şi:

"Românii din Castellon sunt o generaţie care nu se va mai întoarce în România"

La aeroportul din Madrid, bagajele ţi le controlează o româncă, dacă te-ai rătăcit, la metrou, te îndrumă tot un român. La restaurant, ai toate şansele să comanzi dintr-un meniu spaniol mâncare gătită de un român. Nu mai sunt căpşunarii mediatizaţi de altădată, ci constructori, patroni de restaurante şi studenţi eminenţi.

Daniela (23 de ani), teleormăneancă, trăieşte de aproape patru ani în Spania. Este chelneriţă la restaurantul unui român din Madrid şi câştigă, spune ea, suficient cât să-şi acopere cheltuielile - chirie şi mâncare - şi să-i mai rămână şi ceva în plus. Îi este dor de prietenii de-acasă, dar să se-ntoarcă e decizie grea.

O româncă vorbeşte despre prejudecăţile spaniolilor din Galicia

 Daniela povesteşte râzând că a lucrat în Spania doar pentru patroni români. Dar Nicu (patronul restaurantului) este primul care o lasă să vorbească româneşte. Ceilalţi se temeau că le pleacă clienţii dacă o aud vorbind româneşte. Când a ajuns în Spania, cu părinţii, s-a angajat la o fabrică de mezeluri, în Castellon. Primul serviciu din viaţa ei.

,,Aveam 20 de ani şi lucram 18 ore pe zi, într-o hală unde era înfiorător de frig. Câştigam 600 de euro pe lună", povesteşte românca.

După un an, patronul i-a mărit salariul la 900 de euro. ,,Dar, la ce bun salariul, şi eu şi mama ne-am îmbolnăvit din cauza frigului", spune Daniela. Cu banii strânşi, alături de părinţi, tânăra şi-a deschis un magazin în Coslada. Însă afacerea n-a mers.

Român în Ţara Bascilor: "Am găsit aici o ţară care m-a primit cu braţele deschise"

,,Ne-am trezit din nou fără nimic. Am luat-o de la capăt. Dar şi aici, dacă n-ai pe cineva care să-ţi arate cum merg lucrurile sau să te bage la o firmă, nu te ia nimeni să lucrezi", povesteşte ea. Subliniază că românii nu sunt văzuţi mereu bine de spanioli.

,,Adevărul că imaginea românilor în Spania este destul de jos. Chiar dacă munceşti şi câştigi bani. Dacă eşti român înseamnă pentru ei că furi, spargi. Daniela nu se descurajează. ,,Sunt mândră că sunt româncă, că muncesc 12 ore stând în picioare. Un spaniol munceşte opt ore şi are nevoie şi de zile libere şi se mai şi vaită că munceşte mult", spune tânăra.

De ce au emigrat românii - au plecat la „mai bine" sau „numai în România nu" ?

Totuşi, răul din Spania este mai mic decât cel de acasă. Patronul restaurantului la care lucrează, Nicu, are doar angajaţi români. Lucrează de dimineaţă până seara, cot la cot cu Daniela. Şi munca nu-i ruşine. Bărbatul, om vesel din fire şi bucuros să vadă alţi români, povesteşte că a început în Spania de la spălat vase într-un restaurant, şi că acum, după ani buni de muncă,  a ajuns să aibă propriul restaurant.

Student la două facultăţi

Victor are 20 de ani şi este născut în Spania. Vorbeşte limba română fără pic de accent şi poate povesti ore în şir despre marile momente ale istoriei românilor. Mai bine decât mulţi dintre tinerii de vârsta lui care s-au născut şi au făcut şcoala în România. A citit multe, căutând să înţeleagă cine este şi de ce au plecat părinţii săi din România. A ascultat, ţinându-şi respiraţia, fiecare dintre istorisirile bunicului său despre România de cândva.

Bunicul, fost dascăl de renume, a rămas în România. Victor îl vizitează din când în când. Ştie, însă, că viaţa lui este în Spania. Face parte din a doua generaţie de imigranţi români. Tânărul este student la două facultăţi, la Madrid: Ştiinţe politice şi Drept. Arată cu mândrie spre şcoala catolică din capitala spaniolă, unde a învăţat. O clădire veche, impozantă, cu profesori conservatori care i-au format gândirea. Să trăiască în România vreodată? Nici gând.

„M-aş obişnui cu gropile din asfalt. Dar cu modul în care se comportă oamenii, de la poliţişti la funcţionarul de la ghişeu de la care te aştepţi să fie prietenos, n-aş reuşi. În România ai nevoie de prea mulţi bani şi nervi", spune Victor cu o hotărâre de care numai tinerii pot da dovadă.

Mulţi români care s-au întors în ţară revin, dezamăgiţi, în Spania

,,În plus, în România nu mi-aş găsi de lucru, tocmai pentru că sunt un om bine pregătit. Românii au înţeles greşit capitalismul. Normal este ca munca să fie premiată, nu pilele, nici hoţia", adaugă el. Urmăreşte posturile româneşti şi se gândeşte cu teamă la cei care trăiesc în patria părinţilor lui.

,,Corupţie este şi aici în Spania. Dar măcar vinovaţii ajung după gratii. În România, peşcheşul şi bacşişul par o obişnuinţă în funcţionarea statului", spune Victor. Când îl asculţi, te întrebi de unde atâta maturitate la 20 de ani. Şi atunci vrei să ştii dacă te poţi lăuda cu el că este român. Victor răspunde cu aceeaşi hotărâre: ,,Mă consider cetăţean al lumii". Mai bine să fii cetăţean al lumii în Spania decât român.

,,Majoritatea spaniolilor, care nu ştiu mai nimic despre România, cred că românii sunt ţigani manelişti care ascultă în metrou şi în tren muzică fără căşti", povesteşte Victor.

Are şi o explicaţie pentru imaginea proastă: ,,Românii din Spania nu sunt prea vizibili în societate, muncesc, sunt la locul lor. Astfel încât spaniolii îşi formează o părere după ştirea de la televizor, care spune că doi români au fost prinşi furând portofele sau pentru că au spart o bancă".

"Românii au înţeles greşit capitalismul. Normal este ca munca să fie premiată, nu pilele, nici hoţia."
Victor
român din Spania