Euro salvat de un telefon al lui Barack Obama?

Banca Centrală Europeană ar trebui să emită o monedă cu efigia lui Barack Obama, având în vedere că oficialii americani şi europeni au dezvăluit rolul important jucat de preşedinte în perfectarea acordului care prevede alocarea a 750 de miliarde de euro pentru sprijinirea monedei europene, scrie The Independent.

Surse prezidenţiale franceze insistă că eroul momentului a fost Nicolas Sarkozy, dar că nou adoptata sa politică de discreţie îl împiedică să îşi trâmbiţeze triumful, aşa cum ar fi făcut-o cu câteva luni în urmă. Acordul a fost aproape de colaps la puţin după miezul nopţii, după ce miniştrii de finanţe din statele UE începuseră discuţiile.

Potrivit The Independent, premierul italian Silvio Berlusconi ar fi obţinut un compromis telefonic între Sarkozy şi cancelarul Angela Markel, care a permis ca acordul să fie anunţat exact la momentul deschiderii pieţelor din Tokyo, la 2 a.m. ora Bruxellesului.

Potrivit surselor americane şi franceze, chiar dacă există adevăr în aceste informaţii, cel mai important rol pare să îl fi jucat preşedintele Barack Obama.

Acesta i-a convins pe europeni că nu era mometul doar pentru a face ceva, ci pentru a face ceva important şi să evite ca lumea să intre într-o altă criză financiară şi în recesiune.

Barack Obama a sunat duminică din Hampton, Virginia, unde a ţinut un discurs la un liceu, vorbind mai întâi cu cancelarul german Angela Merkel şi, trei ore mai târziu, cu preşedintele Nicolas Sarkozy.

Preşedintele Obama i-a avertizat pe europeni - bazându-se pe experienţa sa de la începutul anului trecut - că nu are niciun rost să se joace cu pieţele, a declarat un înalt oficial american pentru New York Times.

În opinia liderului de la Casa Albă, liderii europeni trebuie să meargă înainte cât de mult posibil, elaborând un plan de salvare atât de uriaş, încât speculaţia de pe piaţă, împotriva euro şi a statelor UE extrem de îndatorate, să fie redusă la tăcere.

După aceste telefoane suma vehiculată pentru planul de salvare a crescut rapid la 500 de miliarde de euro, la care s-au adăugat alte 250 de miliarde de la FMI.

Rămâsese o problemă împortantă. Ar fi trebuit, oare, ca executivul european să ruleze un mecanism de întrajutorare pentru toate statele îndatorate şi ameninţate de speculaţii sau ar fi trebuit ca acest mecanism să presupună un sistem de împrumuturi interguvernamental şi garanţii la împrumuturi?

Întrebarea mergea în centrul disputei care a împiedicat guvernele UE să fie de acord cu mai mult decât nişte promisiuni vagi de a ajuta Grecia în ultimele două luni, însă, exact acest caracter vag, a avertizat Obama, este cel care a adus Europa - şi posibil întreaga economie mondială în această situaţie dificilă.