Adevarul.ro

Cel mai bine clasat român la o competiţie renumită pentru gradul ei de periculozitate ne-a povestit cum e să parcurgi 8.500 de kilometri pe motocicletă şi să dormi în deşert, sub o furtună de nisip.

Component al echipei braşovene Vectra, Mani şi-a ameliorat anul acesta cea mai bună clasare în raliul-raid Dakar, la moto. El a terminat dura întrecere automobilistică din America de Sud pe locul 17 şi crede că e capabil să urce în Top 10 în viitorul apropiat. La revenirea în ţară, Gyenes ne-a dezvăluit amănunte fascinante despre călătoria sa printre dunele de nisip.

„Adevărul": Ai concurat cu un motor nou în 2012. Eşti mulţumit?

Emanuel Gyenes: Mi-am îmbunătăţit rezultatul de anul trecut. Acesta e un lucru important pentru mine, însă nu pot să zic că sunt mulţumit în totalitate de evoluţia mea. Obiectivul meu a fost să termin între primii 15. Am fost foarte aproape.

Şi de ce n-ai reuşit?

Am mers cu un KTM 450 RR, care e o motocicletă foarte bună şi performantă. Din păcate, a fost livrată prea târziu şi nici eu, nici Marcel Butuza n-am reuşit să o testăm înainte de a o trimite în Argentina.

Cum v-a afectat problema asta?

Primele două, trei zile din raliul-raid Dakar au trecut pentru noi cu testarea motocicletelor. Chiar în aceste zile eu am avut ceva probleme tehnice şi atunci am pierdut timp preţios.

Ai fost unul dintre puţinii participanţi care au scăpat fără penalizare.

Am fost foarte atent la acest aspect, fiindcă altfel cazi în clasament. Am încercat să am grijă de motocicletă. N-am spart nimic la ea. E o motocicletă mai uşoară decât cea de anul trecut şi asta mă avantajează, dar e şi mai slabă ca putere, ceea ce nu-mi place.

Comparativ cu ediţiile precedente ale Dakar-ului, cum ţi s-a părut aceasta?

Traseul a fost mult mai greu decât în anii trecuţi. În primele zile a fost o căldură insuportabilă. La soare, termometrele arătau plus 45 de grade Celsius, iar noaptea nu puteam să dormim, deoarece pietrele şi tot ce era în jur se încălzeau în timpul zilei degajând o căldură sufocantă.

Cum rezişti la temperaturile acelea îmbrăcat în combinezon? Nu te gândeşti să treci la auto?

Sunt momente când ţi-e foarte cald în echipament, dar întotdeauna vine o zonă mai de viteză şi acolo te răcoreşti. Nu m-am gândit niciodată să trec la maşini, deoarece acolo costurile sunt şi mai mari. Pentru un pilot român, şi o participare cu motocicleta e destul de costisitoare.

Din punct de vedere al susţinerii financiare, cum mai stai?

Pe mine mă sprijină foarte mult echipa Vectra, firma AutoNet. Anul acesta am fost ajutat şi de Consiliul Judeţean Satu Mare şi de Complexul turistic Cheile Grădiştei.

Care a fost cel mai dificil moment pentru tine în acest raliu-raid?

Cea mai mare problemă a fost în primele zile, până am reuşit să găsim o setare potrivită pentru motocicletă. După prima proba specială am fost puţin dezamăgit când m-am gândit că o să merg 8.500 de kilometri cu o motocicletă pe care nu o pot controla deloc. Împreună cu asistenţii echipei, Romeo Duicu şi Liviu Butuza, am reuşit însă să facem reglaje importante la motocicletă.

În timpul competiţiei, viaţa în bivuac e dură?

Ai condiţii bune. E un cort mare în formă de U, unde mergem să mâncăm. Mâncarea e foarte bună. Eu sunt mai pretenţios, dar chiar îmi place mâncarea. Dormim în cort în fiecare noapte. E mai greu de aţipit când e furtună, iar cortul e plin de nisip. În rest, dorm cu dopuri în urechi să nu aud generatoarele de curent şi compresoarele cu care lucrează băieţii noaptea.

În raliul Dakar au murit foarte mulţi oameni. Nu ţi-e teamă că ţi s-ar putea întâmpla ceva rău?

Atunci când am ales să fac acest sport mi-am asumat orice risc. Altfel, aş fi ales să fac altceva. Nici n-ai cum să iei startul în Dakar dacă ţi-e frică de moarte.

5 participări în raliul-raid Dakar a avut Emanuel Gyenes de-a lungul carierei

„O să ajung în Top 10"

La o ediţie trecută a raliului Dakar, l-ai ajutat pe Gordon, împrumutându-i benzină. Sunt normale astfel de gesturi?

Da. S-a întâmplat în 2007. Atunci nu prea eram interesat de locul pe care o să-l obţin la finalul raliului. Era important doar să termin. În 2009, David Casteu a concurat şi el pentru echipa Vectra şi în prima zi a avut probleme cu roata spate. Eu am hotărât să-i dau roata mea. Am  continuat cursa cu roata lui, care, de fapt, nu mai avea cauciuc. Din această cauză am căzut mult în clasament. În ziua următoare am vrut să forţez şi am făcut o greşeală de pilotaj. Am abandonat. Atunci mi-am spus că nu o să mai ajut pe nimeni.

De ce?

Pentru că prima dată mă uit la interesele mele şi după aceea la ale celorlalţi. E un singur pilot la care m-aş opri, fără să stau pe gânduri, şi acel pilot e Marcel Butuza. Aşa i-aş putea mulţumi pentru participările mele la raliul-raid Dakar din America de Sud.

Peterhansel s-a impus la auto. E a zecea victorie a lui în Dakar. Ce părere ai despre pilotul francez, ca om şi ca sportiv?

Nu cred că a câştigat Dakarul de zece ori doar pentru că a avut noroc. E un om care a umblat foarte mult prin deşert. Cred că ştie orice amănunt de acolo şi asta îl ajută foarte mult. Ca om, nu prea ştiu ce să zic de el, căci nu prea îl cunosc. În acest an am văzut o filmare cu el. Trecea un râu. Era acolo un motociclist şi l-a dat jos, în apă. Parcă mi-am schimbat părerea despre el. N-a fost un lucru frumos. Parcă a uitat că mai de mult şi el era pe două roţi.

Raliul-raid Dakar a ajuns în Peru. Cum ţi s-a părut această ţară?

Peisajele sunt admirabile, dar când intri într-un oraş doar lucruri triste vezi. Şi anume, cât de modest trăiesc oamenii de acolo.

În Argentina v-aţi văzut cu un grup de fani români. Erau rezidenţi?

Erau din Copiapo. S-au uitat pe lista de start şi ne-au văzut numele. În ziua de odihnă au venit să ne încurajeze.

Te bucuri să te întâlneşti cu români la celălalt capăt al lumii?

Normal. Anul acesta, în prima zi de concurs, a mai venit un clujean la noi. Ne-a spus că stă de 20 de ani în America şi va veni după caravana Dakar până la Lima. Aşa a şi făcut. La sosire, când am urcat pe podium, el era acolo şi ne-a felicitat.

Vei merge în continuare la Dakar?

Da. Cred că e mai bine să urci în clasament pas cu pas. Eu cred că în câţiva ani pot să vin în primii zece.

Din Dakar a rămas doar numele

La început, cel mai important raliu-raid se numea Paris - Dakar, concurenţii traversând un traseu ce lega capitalele Franţei şi Senegalului. În timp, parcursul s-a mai schimbat. În 1992, de pildă, sosirea a avut loc la Cape Town, iar în 2000 s-a plecat din Dakar şi s-a ajuns la Cairo. Apoi, startul s-a dat din Madrid şi Lisabona, iar din 2009 întrecerea a fost mutată în America de Sud din cauza ameninţărilor teroriste venite din partea unor grupări radicale din Africa. În ciuda acestor schimbări, raliul-raid e numit şi acum Dakar. 

Emanuel Gyenes

- Data și locul nașterii: 3.03.1984, Satu Mare

- E cel mai bun pilot de enduro şi rally-raid din România.

- A obţinut două victorii la Red Bull Romaniacs, clasa Experţi- echipe.

- În 2007 a debutat în Dakar, ocupând locul 9 la categoria debutanţi, respectiv 18 la categoria Super Producţie. La „general", a terminat pe 46 din 245 de concurenţi care au luat startul.

- E multiplu campion naţional la enduro şi endurocros.

- A obţinut Medalia de argint la International Six Days Enduro 2007.

- În 2008, la Dakar Series Central Europe Rally, competiţie desfăşurată în România şi Ungaria, a terminat pe 2 la clasa 450 cmc.

- E primul pilot de moto de la noi care a câştigat o probă specială în Campionatul Mondial de Rally-raid (2008, în Raliul-raid al Faraonilor). Atunci, el a ocupat locul 6 în clasamentul general, respectiv 2 la Rally Extrem.

- Anul acesta a terminat pe 17 în raliul Dakar, îmbunătăţind performanţa de anul trecut, locul 18.