Uşor cu fraudarea pe scări!

Alegerile de ieri au declanşat Marea Isterie Naţională. O isterie bine alimentată de politrucii de partid şi întreţinută de propagandiştii TV.

Antenele şi Realitatea i-au mitraliat pe români cu ştiri alarmiste. Mai să crezi că dau iama turcii pe la Giurgiu şi tătarii peste Prut, cu iataganele scoase, să ne facă una cu pământul...

A dispărut o ştampilă... s-a dezlipit cauciucul de pe alta... şi-a filmat unul opţiunea, cu telefonul, în cabina de vot... a oprit un microbuz în apropierea unei secţii... a spus o băbuţă cu cine votează... Săriţi, fraţilor, că se fraudează alegerileeeee!!!!!

Am văzut politicieni iresponsabili care, din interese electorale, creează imaginea unei Românii subafricane, o Românie incapabilă să-şi desemneze conducătorii prin vot civilizat.

Fumigenele trepăduşilor de partid sunt agăţate din zbor de dudui isterice şi de analişti urechişti, mestecate în fraze goale şi vomitate pe micul ecran: fraude... fraude... fraude... Stalin... fraude... fraude... fraude... alegeri trucate... fraude... fraude... fraude... Ce să creadă mamaie de la ţară? Că umblă tancurile sovietice, cu Stalin cocoţat pe turelă, şi jonglează cu voturile ca-n '46?! Şi că votul ei, al mamaiei de la ţară, nu are nicio importanţă, pentru că a zis un domnişor la tele­vizor - citându-l pe Stalin - că „nu contează cine votează, ci doar cine numără voturile"?!

Când lucrurile par să se calmeze, vin duduile şi „bagă waţi": „Haideţi să vorbim un pic despre fraude!" - şi vorbesc până li se usucă gura. „În Olt au dispărut 700 de buletine de vot, asta nu mai e întâmplare" - adicătelea, e furt planificat! „Şi totuşi, se întâmplă... se întâmplă nişte incidente..." - se întâmplă, că doar trebuie justificate cumva eşecurile electorale.

Am trăit cu toţii, în direct, vadimizarea discursului electoral. Mare parte a spectrului politic a preluat tactica lui C.V. Tudor, care strigă hoţii de fiecare dată, de vreo 18 ani încoace. Hămăie şi înainte, şi după vot. Filosofia lui e simplă şi a fost reiterată ieri: „Toţi candidaţii, în afară de mine, sunt hoţi". Logic ar fi să continue cam aşa: „Scump, doamnă, scump, dincolo e mai ieftin! Da' halatu'... cât costă halatu'...?"

Marea Isterie Televizată a avut loc într-un moment în care organizarea a fost mai bună ca niciodată. Au fost înfiinţate mai multe secţii de vot, inclusiv în străinătate. Ministerul Administraţiei şi Internelor a derulat o insistentă campanie de informare, cu un mesaj clar: „Votul ilegal înseamnă închisoare!". În ziua alegerilor a existat o mobilizare fără precedent, concretizată în filtre pe şosele, verificări în autocare şi microbuze, reacţie rapidă a Poliţiei etc.

Asta nu înseamnă că am scăpat de tembelii care încearcă să trişeze! Aşa cum nu vom scăpa niciodată de hoţii de buzunare, nici pe pungaşii electorali nu vom reuşi să-i reducem la zero. Cretinoizi au existat, există şi vor exista cât va fi lumea. Totul e ca ei să fie depistaţi şi puşi cu botul pe labe. Soluţia e simplă: amendă, dosar penal, judecată, puşcărie. Şi cu asta, basta. Restul e vorbărie de doi bani găuriţi.

Aşadar: băieţi, uşor cu pianul pe scări! Şi cu fraudarea, dacă tot cântaţi arii false.