Uluitoarea alianţă dintre liberali şi turnător

Există în România un partid care nu-şi negociază procentele electorale, ci audienţele TV.

Se numeşte Partidul Conservator (deşi nu are nimic în comun cu conservatorismul) şi se trage din Partidul Umanist Român - PUR (care nu avea nimic în comun cu umanismul şi nici cu puritatea).

Existenţa acestui telepartid se bazează pe cealaltă pârghie pe care o manevrează patronul său: trustul media care-i aparţine. De mai bine de un deceniu, când negociază o alianţă electorală, Dan Voiculescu îşi pune zestrea pe masă: Antena 1, Antena 3, Antena 2, Euforia... plus ziarele şi revistele - bune şi alea, să fie primite! Doar gsp-urile sunt lăsate deoparte, ele nu intră în trocul politic...

Partenerul tradiţional al lui Voiculescu a fost PSD, dar a existat şi o aventură cu PDL. Puţini au rezistat tentaţiei de a fi cântaţi de ţucălarii de la Antene, şi mai ales de a fi protejaţi de înjurăturile acestora. În fond, Voiculescu şi PSD aveau rădăcini comune: Securitatea şi Partidul Comunist Român, cu tenebroasele lor structuri de afaceri. Iar PDL este aşchia desprinsă din acelaşi trunchi cu PSD: otrava FSN.

Două partide n-ar fi trebuit să pactizeze niciodată cu Dan Voiculescu: PNŢCD şi PNL. Tradiţia, istoria şi suferinţele acestora le-ar fi impus să se abţină de la a bate palma cu un infernal turnător al Securităţii. Unul care, pe vremea ciumei comuniste, şi-a vândut inclusiv cele două verişoare cu care copilărise. Chiar dacă s-ar da de trei ori peste cap şi - printr-un miracol - s-ar transforma într-un înger, Voiculescu tot nu ar deveni un personaj frecventabil. El va fi însoţit peste tot de umbra ticăloşiei sale: Felix.

Din păcate, PNŢCD e doar o amintire pe care se bat vreo trei cete de impostori. Şi tot din păcate, PNL, ultimul partid istoric rămas în scenă, s-a logodit cu vlăstarul longeviv al Securităţii, chiar dacă nepotrivirea de ADN se vede şi de pe Lună.

Mă tem că bătrânii liberali torturaţi prin beciurile Securităţii nu sunt tocmai fericiţi de acest mariaj. Dar mai contează, oare, bătrânii liberali în actualul PNL?

Şi, în general, mai contează suferinţele şi ororile trecutului în România anului 2011?

Soarta PNŢCD şi amnezia PNL ne oferă un răspuns lipsit de speranţă.