Tovarăşa Ana, sudoriţa

Am aşteptat cu nerăbdare memoriile lui Ştefan Andrei, fostul ministru de Externe în anii '80. Ştiam, din lungile discuţii purtate cu acesta, că este un personaj cult, enciclopedic, savuros, onest şi pe alocuri subiectiv.

Nu se încadrează defel în tiparul limbii de lemn a epocii pe care a servit-o. Are o memorie de elefant şi un mare talent de povestitor. Rămânea doar să-şi pună amintirile pe hârtie, ispravă cu care ne tot ameninţa de câţiva ani.

În cele din urmă a făcut-o, sub forma mai comodă a unei cărţi-interviu. Fostul ministru de Externe a avut şansa unui partener de discuţie răbdător şi documentat, în persoana profesoarei Lavinia Betea. A rezultat un volum impresionant: „I se spunea Machiavelli. Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea" (Editura Adevărul, 2011).

E greu să te opreşti asupra celor mai importante dezvăluiri făcute de Ştefan Andrei în acest volum. Sunt atât de multe, de-a lungul a peste 500 de pagini, încât pur şi simplu te copleşesc. Cea mai bună ieşire din acest impas este îndemnul de a citi cartea, care are calitatea de a oferi o lectură fascinantă.

Altceva voi sublinia acum, aici: bogatele note cu care Lavinia Betea îşi însoţeşte, din loc în loc, dialogul cu Ştefan Andrei. Sunt prezentate, cu rigoare inginerească, personajele şi evenimentele despre care se face vorbire. Astfel, cartea devine şi un mic dicţionar al comunismului românesc.

Din scurtele fişe de prezentare ale liderilor comunişti, am reţinut un amănunt aparent nesemnificativ: meseria lor de bază, cea care era înscrisă în dosarul de cadre. Majoritatea nu aveau studii superioare, dovadă profesiile de dinainte de a urca în elita partidului.

Cei mai mulţi fuseseră strungari: Constantin Dăscălescu, Emil Bobu, Ion Dincă, Tudor Postelnicu, Ion Stoian, Gheorghe Pană, Richard Winter, Petru Enache, Vasile Muşat, Florin Dănălache - toţi ajunşi în CC al PCR! Ion Stănescu (şeful Securităţii) era „la bază" frezor, Petre Borilă - electromecanic, Constantin Radu - mecanic de locomotivă, Gheorghe Vasilichi - tinichigiu, iar Alexandru Drăghici, Vasile Patilineţ şi Ion Ioniţă - lăcătuşi mecanici.

Constantin Pârvulescu, Grigore Răceanu şi Virgil Trofin practicaseră frumoasa meserie de ajustor mecanic, Chivu Stoica era un fost cazangiu, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej se remarcase ca electrician la CFR. Din subteran veneau Ilie Verdeţ (miner) şi Radu Bălan (tehnician miner). Teodor Coman fusese mecanic auto, iar Mihai Dalea - turnător.

Meserii frumoase îmbrăţişaseră şi Mihai Gere (zidar), Cornel Onescu (tipograf), Manole Bodnăraş (fotograf), Andrei Bernath şi Ion Sârbu (tâmplari), Vasile Vâlcu (croitor) şi Gheorghe Petrescu (tehnician agronom). Nu poate fi uitat, desigur, Nicolae Ceauşescu (cizmar). Gheorghe Apostol era simplu muncitor, iar Iosif Chişinevschi nu avea nicio profesie.

De-a dreptul spectaculoase sunt meseriile de bază ale unor tovarăşe: Ana Pauker era învăţătoare, Ghizela Vass -croitoreasă, Lina Ciobanu -ţesătoare, Alexandrina Găinuşe - filatoare, iar Ana Mureşan - sudoriţă!

Lipsa studiilor a fost compensată prin diplome luate în şcoli de partid sau în numele partidului. Unii au devenit generali, cei mai mulţi au tras sforile în Comitetul Central ori au fost puşi să conducă ministere, doi au ajuns şefi de guvern (Verdeţ şi Dăscălescu), iar alţi doi - şefi de stat (Dej şi Ceauşescu). A fost, într-adevăr, dictatura clasei muncitoare.

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''