Sindromul Ouagadougou

O amazoană din Serviciul Român de Informaţii este cercetată de DNA pentru trafic de influenţă.

Mare lucru - veţi spune -, în România sunt cercetaţi mii de angajaţi ai statului, pentru tot felul de potlogării, de la abuz în serviciu la furt calificat sau luare de mită.

Dar Enan Aifer, maior în SRI, nu este un caz oarecare. Prinsă în ofsaid, doamna cu pricina şi-a descoperit suferinţe nebănuite. „Îmi justific acţiunea prin faptul că, în realitate, eram o victimă, fiind probabil consecinţa sindromului Stockholm", a declarat doamna maior la audieri.

Auziţi: sindromul Stockholm! Sună bine, nu? Capitală superbă, ţară civilizată, seriozitate nordică... Dar nu vă grăbiţi: sindromul Stockholm nu are altă legătură cu capitala Suediei decât aceea că acolo a fost jefuită o bancă, în 1973, când jefuitorii au ţinut captivi angajaţii băncii pentru şase zile, iar victimele s-au ataşat emoţional de răpitori şi ulterior, în libertate, le-au luat apărarea. De altfel, de la acel caz, chiar aşa se defineşte sindromul Stockholm: comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul.

Dar de cine o fi fost răpită doamna maior de la SRI? De temutul Nuţu Cămătaru? De fantoma lui Bin Laden? De Căpitanul Cârlig? De marţienii cu antene verzi? Te pomeneşti că femeia, plătită să apere ţara de pericole, a trecut prin experienţe terifiante...

Nu, cel care a luat-o captivă este iubitul ei, posesorul unui nume desprins parcă din romanele lui Dumas: Ferdinand Perhineac. Din păcate, d'Artagnan-ul moldovean nu era un cavaler romantic al vremurilor moderne, ci un reputat escroc de pe axa Botoşani - Suceava. Contra unei sume de bani, promitea vize pentru orice ţară, joburi la orice companie şi transferuri de la o unitate militară la alta. După ce lua banii, dispărea. Aşa a ajuns puşcăriaş cu repetiţie. Pe doamna maior de la SRI a sedus-o pe când era eliberat condiţionat.

După cum susţin procurorii, Enan Aifer făcea echipă bună cu dragul ei escroc. Acum, când e acuzată de trafic de influenţă, şi-a descoperit îngrozitorul sindrom Stockholm. Au mai apelat şi alţii, înaintea ei, la boli descoperite subit, care să-i apere de lege. Unii au dat-o pe boli cardiace, altora le creşteau dioptriile sau li se atrofiau testiculele în captivitate... Dar sindromul Stockholm este o găselniţă cu adevărat originală a maiorului cu fustă de la SRI.

Viitorilor infractori le recomandăm să diversifice gama afecţiunilor în cazuri penale: sindromul Phenian, sindromul Teheran, sindromul Dar-es-Salaam şi - de ce nu? - sindromul Ouagadougou. Să vezi ce faţă vor face atunci procurorii!