Răscrucea lui Băsescu

Traian Băsescu se află la cea mai mare răscruce a carierei sale politice.

Suspendarea din 2007 a fost floare la ureche; era evident că, după aventura caraghioasă a „celor 322", votul popular îl va repune în funcţie. Din acea bătălie a ieşit suficient de martirizat încât să aibă combustibil pentru a mai câştiga un mandat.

Acum însă, preşedintele a intrat într-o ambuscadă fără precedent. Nu suspendarea din funcţie, pe care au început s-o fluture unii, ar fi problema lui Băsescu, căci cu asemenea idei politicianiste ştie să se lupte. Marea sa încercare este să câştige bătălia cu propriile proiecte. Cu propriile idei. Ba chiar şi cu propria echipă.

Şeful statului a tot anunţat că vrea să reformeze statul, dar singura reformă pe care a reuşit-o a fost schimbarea clientelei PSD şi a clientelei PNL cu clientela PDL. Nu ştiu dacă asta a vrut sau atât a putut. L-am văzut marţi seară şi mi s-a părut sincer revoltat, poate chiar şi speriat: cât de mare s-a făcut balaurul flămând de sub micuţul Boc!

La întâlnirea cu parlamentarii PDL, Băsescu le-a reproşat câtorva miniştri ceea ce aceştia erau obişnuiţi să audă din gura inamicilor politici: dirijarea contractelor pe bani publici către clientela de partid. Iar apoi, în declaraţia televizată, i-a avertizat că vor intra „în coliziune" cu el.

Mesajul public al lui Traian Băsescu a fost convingător. Problema e că preşedintele punctează mai mult la impresia artistică decât la realizări propriu-zise. Şi aici nu e vorba despre promisiunile electorale ale candidatului Traian Băsescu, unele dintre ele în nota caragialescă a politichiei dâmboviţene, ci despre proiecte asumate ca preşedinte.

Şeful statului mai are de stat patru ani şi jumătate la Palatul Cotroceni. Suficient timp ca să lase în urma sa ceva memorabil. De exemplu, o Românie cu adevărat restructurată. Din acest punct de vedere, primii cinci ani şi jumătate în fruntea statului au fost un eşec.

Poate că a avut un parlament ostil. Poate că a avut şi un guvern ostil. Dar de şase luni are şi majoritate parlamentară, şi guvernul pe care şi l-a dorit. E de neînţeles de ce a pierdut o jumătate de an fără să ia taurul de coarne. Chiar era nevoie să se acutizeze criza pentru a tăia din burta grăsanului care este sistemul bugetar?! Obezitatea statului e dăunătoare şi când economia duduie, nu doar când ajungem la fundul sacului.

Traian Băsescu ar face bine să ia aminte de la păţania unui predecesor al său. În anul 2000, Emil Constantinescu se lamenta că l-a învins Securitatea. Credeţi că a stârnit mila cuiva? Să fim serioşi: a provocat doar furie. Nu a fost ales preşedinte ca să-l învingă Securitatea, ci ca să învingă el Securitatea!

Sper ca Traian Băsescu să nu vină, în 2014, şi să spună că l-a învins clientela de partid. Pentru că nu a fost ales preşedinte ca să-l învingă clientela de partid, ci ca s-o învingă el pe dânsa!