Ponta şi nemţii. Crin şi americanii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cea mai bună sinteză a momentului politic din România a făcut-o Guvernul Germaniei, prin vocea purtătorului său de cuvânt, Steffen Seibert.

În fiecare frază se simte spiritul pragmatic al cancelarului Angela Merkel.

„Guvernul federal german salută decizia clară a Curţii Constituţionale din România. Aşteptăm să fie respectată de toate părţile, aşa cum a anunţat premierul Ponta înainte de decizie. Acum va fi judecat potrivit faptelor sale. Capacitatea de funcţionare a instituţiilor politice, încrederea cetăţenilor români în democraţie şi respectarea statului de drept trebuie restabilite. Acestea sunt lucrurile care interesează Uniunea Europeană şi, din punct de vedere al Cancelarului, decizia Curţii oferă o şansă pentru acestea. Vom observa acum, în acord cu partenerii noştri europeni şi cu instituţii­le UE, cum va evolua situaţia politică din România."

Cum adică, „va fi judecat"?!? Cine îi dă dreptul Germaniei să-l judece pe şeful Guvernului român? Ce, suntem colonie?!? - au sărit în sus cei mai castraţi dintre patrioţi. O veste proastă pentru avocaţii puciştilor: niciun preşedinte, prim-ministru ori alt înalt demnitar nu-şi poate face de cap în vreo ţară a Uniunii Europene! Chiar dacă mecanismele de sancţionare a derapajelor antidemocratice sunt greoaie şi mai degrabă teoretice, ele există şi în cele din urmă produc efecte. Aşa s-a întâmplat şi în România anului 2012, când un grup de politicieni iresponsabili a acţionat în forţă, încercând să dea prima lovitură de stat din Europa mileniului III.

Uraganul politic al acestei veri a revelat ticăloşia, josnicia şi laşitatea unor personaje politico-mediatice. Cu greu vor putea explica, peste ani, de ce au iniţiat şi susţinut o acţiune antistatală precum cea iniţiată de trioul Voiculescu-Ponta-Antonescu. Unde sunt marii gânditori liberali ai acestei ţări? În PNL, din păcate, nu i-am văzut. Cu o excepţie notabilă: primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, care şi-a exprimat public uluiala faţă de o gogomănie în care şefii liberali, Crin Antonescu şi Daniel Chiţoiu, şi-au implicat partidul. E vorba de semnarea celebrului acord cu bezmeticul colonel Dogaru, privind desfiinţarea câtorva instituţii fundamentale ale statului (Curtea Constituţională, DNA, ANI etc.).

Dinspre PSD nu s-a auzit nici pâs. Toată lumea s-a încolonat în spatele lui Victor Ponta, susţinându-i - gălăgios sau prin tăcere - acţiunile gangstereşti din această vară. Dar de la PSD, unde încă domneşte duhul bolşevic al lui Ion Iliescu, nici nu aveam mari aşteptări. Tot ce ne-a putut oferi partidul baronilor locali a fost o tactică de sinucigaş: când românii, obosiţi de nesfârşitele lupte politice - soldate cu două schimbări de guvern (Boc şi Ungureanu) - aşteptau o perioadă de linişte, Ponta le-a oferit o gherilă iraţională şi zgomotoasă.

Marea dezamăgire tot de la liberali vine. De altfel, PNL este şi marele perdant al acestei aventuri politico-penale. Electoratul PSD poate fi considerat mai puţin sensibil la fineţuri democratice. Cel liberal însă - care a făcut din PNL principalul partid din Bucureşti, pe votul politic - reacţionează rapid şi înghite cu greu o găluşcă atât de amară.

În aceste luni agitate, PNL a fost pus, de către liderii săi, într-o poziţie jenantă: aliat şi cu Ponta (plagiator de mare calibru), şi cu Voiculescu (venit din subteranele comunismului şi urmărit de mari dosare de corupţie). Gaiţele liberale nu au avut inteligenţa de a se abţine, ci au venit la televizor să apere toate neroziile aliaţilor din USL. Dacă e să se compromită, să se compromită cu toţii, nu doar unii!

Miezul gândirii politice a lui Crin Antonescu a fost expus, ca într-un muzeu de caraghioşi, la Antena 3, pe 13 august: „În spatele meu sunt 7,5 milioane de oameni. În spatele lui Băsescu sunt 900.000 şi nişte susţinători dintre care, probabil, cel mai important este ambasadorul SUA. Cu asta ne luptăm". Suplimentul filosofiei antonesciene ne-a fost livrat patru zile mai târziu. Întrebat de cine se teme mai mult la alegerile prezidenţiale, de Mihai Răzvan Ungureanu sau de Sorin Oprescu, Marele Chiulangiu a răspuns: „De Departamentul de Stat al SUA".

Aşa se scrie istoria liberală: în anii '40-'50, Brătienii se temeau de sovietici şi se rugau să vină americanii; în 2012, Crin se teme de americani. Restul e tăcere.

Grigore Cartianu este Director Editorial ''Adevărul''

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite