Mai votăm, mai boicotăm…

Ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat: tabăra pro-Băsescu a lansat oficial mesajul de boicotare a referendumului din 29 iulie.

Motivele invocate sunt diverse: de la metodele puciste prin care s-a ajuns la suspendarea preşedintelui, cu paralizarea Constituţiei, stâlcirea legilor şi decapitarea ilegală a unor instituţii, până la crearea unui cadru legal propice fraudei la referendum. Orbită de dorinţa acaparării totale şi rapide a puterii, USL a oferit Opoziţiei argumente solide pentru boicot. Toate măsurile luate pentru organizarea referendumului par făcute pentru a scădea securitatea scrutinului. Să nu uităm: în procesele-verbale nu va mai fi menţionat numărul celor care votează pe liste separate, nici al celor care votează la secţia unde sunt arondaţi; nu va mai fi precizat numărul ştampilelor din secţiile de votare; voturile adunate cu urna mobilă nu vor fi înregistrate separat; secţiile de votare nu vor mai fi supravegheate video. Toate aceste probleme erau rezolvate de la alegerile trecute (prezidenţialele din 2009), dar au reapărut acum, printr-o rea-credinţă revoltătoare. În loc să facă paşi înainte pentru a creşte securitatea scrutinului, implementând softul care interzice votul multiplu, Guvernul Ponta a eliminat şi elementele de siguranţă de la alegerile anterioare! Orb să fii, şi tot vezi cum se creează cadrul unui furt cu premeditare.

În aceste condiţii, dublate de certitudinea înfrângerii la urne şi de riscul îndeplinirii cvorumului de 50%+1, tabăra anti-pucişti (care înseamnă ceva mai mult decât tabăra pro-Băsescu) risca să pună umărul la demiterea preşedintelui suspendat şi, prin asta, la hegemonia absolută a grupării Ponta-Antonescu-Voiculescu. Îi mai rămânea o singură şansă: invalidarea referendumului, scenariu realist chiar şi în condiţiile unei fraude majore din partea maşinăriei USL. Doar nişte sinucigaşi ar fi refuzat o asemenea opţiune, pe care o invocau tot mai zgomotos voci din societatea civilă! În cele din urmă, a enunţat-o PDL şi a acceptat-o cu jumătate de gură Traian Băsescu.

Să fim bine înţeleşi: nimeni nu poate fi împiedicat să meargă la urne şi să voteze demiterea lui Băsescu. Dar nimeni nu poate fi împiedicat nici să refuze votul! E legal să votezi? Evident, da. E legal să nu votezi? Da. E legal să-ţi chemi simpatizanţii la vot? Da. E legal să-ţi chemi simpatizanţii la boicotarea votului? Sigur că da. Păi, şi atunci, dacă toate aceste acţiuni şi atitudini sunt legale, care-i problema? Nervozitate ar trebui să stârnească încălcarea legii, nu respectarea ei. Sau legea a devenit facultativă în ţara asta?

Invocă unii lipsa de legitimitate a unui preşedinte care se va întoarce la Cotroceni cu câteva milioane de voturi împotriva sa şi cu un procentaj ridicol. Numai că lucrurile stau un pic altfel: Băsescu nu de legitimitate are nevoie acum, ci de evitarea demiterii. Legitimitatea preşedintelui vine de la cele peste 5,2 milioane de voturi primite în 2009. Atenţie: legitimitatea îi este dată pentru un mandat de cinci ani, cum scrie în Constituţie, nu pe doi ani şi jumătate, cum vor autorii loviturii de stat!

Acum, cei care au nevoie de legitimitate sunt Ponta şi Antonescu. Ei sunt cei care trebuie să convingă 9,2 milioane de români să participe la referendum, pentru că ei au chemat poporul să-l demită pe Băsescu. Dacă vor aduce la urne doar 6-7 milioane din 18, va fi eşecul lor, nu al lui Băsescu! Să nu uităm: referendumul nu a fost convocat de Băsescu pentru propria-i salvare, ci de Ponta-Antonescu-Voiculescu pentru demiterea preşedintelui. Aşadar, legitimitatea şi-o joacă suspendacii, nu Băsescu!

Interesant e că, înfierând chemarea la boicot a taberei adverse, puciştii fac apel nu la lege (ce mai contează legea?), ci la cutumele democraţiei pe care tocmai au violat-o. Frumos cuvânt: democraţia. Frumos cuvânt: poporul. Atât de frumoase, încât şi comuniştii invocau, la tot pasul, democraţia populară.

Grigore Cartianu este redactor-şef "Adevărul"