Adevarul.ro

Rareori se întâmplă ca suferinţa unui om să producă o emoţie atât de mare precum cea din cazul Mircea Lucescu!

Solidaritatea cu marele antrenor de fotbal este impresionantă, mai ales în condiţiile în care acesta s-a pus singur în dificultate, încălcând două reguli de circulaţie: manevră interzisă, peste linia de tramvai, şi nefolosirea centurii de siguranţă.

De vineri, când s-a produs nenorocirea, pacientul Lucescu a primit nenumărate dovezi ale preţuirii de care se bucură. De la familia sa, dar şi de la pestriţa lume a fotbalului; de la patronul clubului Şahtior Doneţk (unde românul antrenează fără întrerupere din 2004), dar şi de la ambasadorul Turciei la Bucureşti (în amintirea celor patru ani în care Lucescu a triumfat şi cu Galatasaray, şi cu Beşiktaş); de la prieteni, dar şi de la inamici.

Gestul lui Rinat Ahmetov a fost de-a dreptul cuceritor. În ziua a doua a Crăciunului pravoslavnic, miliardarul ucrainean a lăsat totul baltă pentru a sta câteva clipe lângă patul lui Lucescu, la Spitalul Universitar din Bucureşti. Vizita a fost cu atât mai importantă, cu cât s-a produs chiar înainte ca tehnicianul român să fie supus unei operaţii delicate.

Dacă Lucescu este confirmarea noastră eternă, Ahmetov a fost surpriza plăcută a acestui weekend. De la înălţimea averii sale de 16 miliarde de dolari şi a rolului vital pe care-l joacă în economia Ucrainei, Ahmetov era perceput, la noi, drept un bogătaş arogant, căruia nu-i ajungi la nas nici cu Canalul Bîstroe. De aceea, ziua de ieri ne-a adus o adevărată revelaţie: un Ahmetov civilizat, prietenos, chiar binevoitor.

Puţini patroni din rahiticul fotbal românesc sunt capabili de prestaţii publice atât de pozitive, atât de tonice! Puţini „oameni de fotbal" de la noi reuşesc să fie, în acelaşi timp, generoşi şi seducători! Şi asta, în condiţiile în care majoritatea dintre ei ar fi fericiţi să aibă averea lui Ahmetov chiar şi cu trei zerouri tăiate din coadă...

Conferinţele de presă improvizate pe tot traseul, de la aeroport la spital, au fost dublate de alegerea inspirată a lui Răzvan Raţ, fotbalist la Şahtior Doneţk, ca translator pentru Rinat Ahmetov.

Fără ca miliardarul ucrainean să-şi fi propus, descinderea sa la Bucureşti pansează şi o rană istorică: cea a imaginii de cuceritori sălbatici cu care ne-a „fericit" brava Armată Roşie. În urmă cu aproape şapte decenii, dinspre Răsărit veneau tancuri aducătoare de moarte şi activişti cu feţe acre, trimişi să ne elibereze pentru a ne transforma în sclavi. Acum, Ahmetov ne zâmbeşte încă de la aeroport şi are grijă la fiecare pas să vindece răni şi să panseze orgolii. Abil şi inteligent, Rinat Ahmetov a topit mai mulţi gheţari de la graniţa româno-ucraineană decât toţi politicienii ultimilor 20 de ani.

Ne putem considera norocoşi că „politica" acestor vremuri o fac oameni precum Lucescu şi Ahmetov, nu Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Vîşinski sau Stalin. 

Grigore Cartianu este redactor-şef Adevărul