La paşa vine un arab

Chiar dacă sunt departe de a fi atins o masă critică, manifestaţiile anti-Băsescu au produs mutaţii importante în gândirea anchilozată a unor actori politici.

Uneori, chiar şi câteva mii de oameni reuşesc să clatine credinţa atotputerniciei, deschizând ochi care începuseră să orbească.

Guvernanţii au înţeles că nu există doar România, ci şi românii. Nu poţi guverna ţara ca şi cum în ea n-ar exista oameni. Iar pe oameni trebuie să-i convingi, nu să-i ignori. În câteva zile agitate, politicieni suficienţi sau chiar autişti au înţeles că dialogul nu este o favoare făcută cuiva, ci o necesitate. Nu poţi guverna ca şi cum poporul ar exista doar în ziua votului! E de înţeles să iei decizii nepopulare atunci când acestea au o logică economică, administrativă sau justiţiară, nu însă şi pentru chestiuni discutabile sau chiar revoltătoare precum comasarea alegerilor şi votarea primarilor din primul tur. Nu poţi întinde coarda la nesfârşit!

Preşedintele Traian Băsescu a înţeles că: 1. a lansat proiectul unei legi esenţiale într-o formă superficială; 2. a greşit faţă de Raed Arafat; 3. a monopolizat comunicarea Puterii cu societatea, implicându-se excesiv în acţiuni care trebuiau să aibă alţi vectori de imagine. Şocurile străzii l-au făcut pe Băsescu să sesizeze capcanele în care a intrat, astfel încât a retras legea, l-a readus pe Arafat şi a evitat să mai iasă pe televizor. De acum, e de aşteptat ca şeful statului să fie mai atent cu apariţiile publice.

Cu ceva timp în urmă, Traian Băsescu a declarat că, potrivit Constituţiei, nu este obligat să facă guvern USL nici dacă alianţa PSD-PNL va obţine la alegeri peste 50%. Astăzi, şeful statului n-ar mai putea susţine aşa ceva. Frământările din aceste zile au, iată, şi efecte concrete. Nu poţi face guverne ţinând cont doar de jocurile politice şi de flexibilitatea Constituţiei! Majorităţile artificiale, obţinute prin traseism politic, pot asigura suport guvernării, nu însă şi pace socială!

Pe de altă parte, nu are nicio raţiune ca, prin presiunea străzii, să faci schimbări pe care le poţi face prin vot. Logica spune că trebuie să schimbi în stradă ceea ce nu ai ocazia să schimbi prin alegeri libere (cum se întâmplă în dictatură). Or, întâmplarea face că avem alegeri chiar în acest an.

Multe prostii s-au spus în aceste zile, mai ales pe televiziunile de propagandă. Diversionişti de profesie au comparat insistent revoltele din ianuarie 2012 cu Fenomenul Piaţa Universităţii din 1990, ba chiar şi cu Revoluţia din 1989. E ca şi cum ai compara oul de prepeliţă cu cel de struţ, ba chiar cu struţul însuşi.

„Noua revoluţie" i-a prins pe picior greşit pe PSD-iştii Ion Iliescu (revoluţionar de profesie) şi Victor Ponta (Che Guevara cu limuzină de lux). Primul s-a internat în spital, celălalt s-a aflat într-un voiaj prelungit prin Apus.

În schimb, Crin Antonescu, aflat la Bucureşti, a trecut la acţiune. Între două reprize de somn, liderul liberal şi-a mobilizat membrii de partid şi simpatizanţii să iasă în stradă. Dacă-i pe aşa, să dea un exemplu ieşind şi el în stradă! E chiar interesant de văzut cum va fi primit în Piaţa Universităţii.

Dar să vină la braţ cu colegul său de coaliţie: Ion Iliescu. În aceeaşi Piaţă şi-a făcut apariţia şi un clovn: Viorel Lis. O fi terminat de tocat cheagul făcut la Primărie sau chiar l-a cuprins entuziasmul civic?! Nu-i exclus să fi trecut pe la Universitate în drum spre păcănele. Trebuie să-şi cheltuiască şi el cumva indemnizaţia de revoluţionar...

În încheiere, o vorbă rostită ieri de marele regizor Alexander Hausvater: „Căutând un singur responsabil, nu vom găsi niciodată o soluţie". Dar mai are cineva timp să asculte vocile raţiunii? 

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''