Ion Iliescu şi brava sa Armată Roşie

La 82 de ani, Ion Iliescu rămâne acelaşi personaj tributar educaţiei sale comuniste, de sorginte bolşevică.

Minciuna, tupeul, clişeismul, relativizarea legii şi rescrierea istoriei sunt armele de bază ale unei asemenea educaţii. Iar Ion Iliescu este exponatul viu al acelei lumi pierdute, un fel de dinozaur care a supravieţuit nu-se-ştie cum meteoritului ucigaş din urmă cu 70 de milioane de ani.

Dincolo de subconştientul care-l trădează mereu, fostul preşedinte are şi momente de reală prostie. De exemplu, se repede la primul microfon ieşit în cale şi răspunde oricărei întrebări, indiferent dacă este despre situaţa politică din România sau despre reproducerea ţestoaselor din Galapagos. Ştie, nu ştie, el se trezeşte vorbind. Iar răspunsurile sale se subordonează disciplinat materialismului dialectic, bla-bla-bla, care i-a călăuzit viaţa.

Zilele trecute, un reporter viclean l-a întrebat dacă, în noile condiţii de la Senat, unde Opoziţia a preluat majoritatea, este luată în calcul schimbarea preşedintelui Camerei, PDL-istul Vasile Blaga. „E posibil", a răspuns Iliescu, argumentând: „Aşa cum s-a schimbat majoritatea în favoarea celor de la Putere şi au schimbat conducerea Senatului, schimbarea aceasta poate să ducă şi la schimbarea conducerii actuale".

Trei cuvinte, cinci tâmpenii! Să ne amintim: în actual legislatură, Senatul a avut doi preşedinţi: Mircea Geoană (2008-2011) şi Vasile Blaga (2011-2012). Geoană a fost instalat de către majoritatea pro-PSD de după alegerile parlamentare din noiembrie 2008. Un an mai târziu, după reconfirmarea lui Traian Băsescu la Cotroceni, au început migraţiile masive dinspre PSD-PNL spre PDL-UNPR. Atfel, PSD şi aliaţii săi au pierdut majoritatea din Senat. Nu însă şi preşedinţia Senatului, pentru că Mircea Geoană putea fi revocat doar de partidul care l-a propus. O majoritate pro-PDL a trebuit să accepte, timp de doi ani, un preşedinte PSD. Iar situaţia ar fi fost la fel şi astăzi dacă Sfânta Treime a PSD, Iliescu-Năstase-Ponta, nu ar fi simţit nevoia să bea sânge din jugulara lui Geoană.

Situaţia actuală nu seamănă deloc cu cea de la debarcarea lui Geoană. Vasile Blaga ar putea fi revocat de la şefia Senatului doar de către PDL. Or, PDL n-a dat niciun semn că ar avea asemenea intenţii. Doar mintea lui Ion Iliescu, afectată de sovietită cronică, poate născoci asemenea trăsnăi.

Şi cum subconştientul e greu de reeducat, bătrânul bolşevic s-a mai trădat o dată. Într-un interviu în care îi prezenta pe părinţii săi - activişti pro-sovietici, care militau pentru dezmembrarea României - ca pe nişte eroi romantici, Ion Iliescu a spus: "Asta a fost conjunctura în care mi-am început eu viaţa de după eliberare, după 1944".

Asta era: eliberare! Iată cuvântul magic, dar plin de neadevăr istoric! Aşa numea şi propaganda comunistă lovitura de stat de la 23 august 1944: lupta naţională de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă. Aşa zicea şi Mihail Gorbaciov acum doi ani, la Bucureşti: că Armata Roşie ne-a eliberat în 1944. Nici Iliescu, nici Gorbaciov nu vor să recunoască însă că Armata Roşie ne-a şi ocupat în 1944! Trupele germane au stat trei ani, pe timp de război (1941-1944), cele sovietice au rămas 14 ani (1944-1958), mai ales pe timp de pace!

Pentru Ion Iliescu, ocupaţia sovietică a fost şi continuă să fie o eliberare. Nici nu e de mirare dacă ne gândim că, în timp ce Armata Roşie îşi făcea de cap prin România, Ion Iliescu era trimis să studieze la Moscova.

Dacă, prin absurd, trupele sovietice ar mărşălui mâine din nou pe străzile Bucureştiului, Ion Iliescu le-ar mai ieşi o dată în cale, cu pâine şi sare. Iar doamna Nina le-ar face cu mâna, discret, de la fereastră...

Grigore Cartianu este Redactor-şef "Adevărul"