Cornu şi faptele

Ieri, de Sfântul Ioan Gură de Aur, Ion Iliescu ar fi avut motive de bucurie: felicitări, urări, „La mulţi ani!".

S-o fi bucurat? Chiar şi după ora 15.20, când a fost anunţată condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani cu executare? Întrebarea nu e retorică şi nici ironică: o fi avut Ion Iliescu vreun sentiment de revoltă faţă de Justiţia cea cruntă şi nedreaptă sau, dimpotrivă, a schiţat un zâmbet mulţumit sub streaşina ochelarilor?

Cert este că 30 ianuarie 2012 marchează un moment istoric: primul şef de Guvern condamnat pentru corupţie în România postcomunistă. Sigur că sentinţa nu este definitivă, dar nici departe nu e. Ajuns în acest punct mort, Adrian Năstase mai are dreptul la o singură încercare: recursul ce va fi judecat, în complet de cinci judecători, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ultimul mare condamnat de la vârful politicii româneşti a fost Nicolae Ceauşescu, pe 25 decembrie 1989. N-a fost vorba însă de un proces, ci de o mascaradă finalizată cu o execuţie stalinistă. Astfel, am fost văduviţi de o sentinţă validă pentru istorie, să ştim şi noi, şi urmaşii urmaşilor noştri care a fost vinovăţia dictatorului Ceauşescu. Prostiile acelea cu genocid - „peste 60.000 de morţi" - şi „încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate" rămân mostre de minciună revoluţionar-bolşevică, nicidecum repere juridice care să-l definească, peste ani, pe Nicolae Ceauşescu.

La Târgovişte, Ceauşescu a avut la dispoziţie o oră ca să se apere (vorba vine, pentru că-i închideau gura chiar şi propriii avocaţi) şi câteva minute pentru a striga „e o mascaradă!". În epoca post-Ceauşescu, Adrian Năstase a avut la dispoziţie câţiva ani ca să se apere (cu avocaţi care se dau peste cap să-şi scoată clientul basma curată) şi tot atâţia ani pentru a striga pe la toate televiziunile, de dimineaţa până seara, „e o mascaradă, e un proces politic!".

Din nefericire pentru el şi din fericire pentru sănătatea mediului politic, Năstase strigă în pustiu. Puţini sunt cei dispuşi să-l creadă, şi mai puţini sunt cei care îi vor rămâne aproape. Fostul prim-ministru este pe cale să devină un deşeu toxic chiar şi pentru propriu-i partid.Dar nu trebuie să fie supărat pe nimeni: şi-a făcut-o cu mâna lui. Are multe calităţi de politician rasat, dar îi lipseşte una esenţia­lă: onestitatea. Într-o reprezentare grafică, ar fi descris printr-o minte ascuţită şi o mână nefiresc de lungă, iar pantalonii săi ar fi prevăzuţi cu buzunare fără fund: bagi în ei şi nu se umplu niciodată.

Ca prim-ministru, în plan social, Adrian Năstase s-a remarcat prin programul „Cornul şi laptele". La şapte ani de când a ratat şansa de a ajunge preşedinte al României, din programul său a mai rămas doar o proiecţie caricaturală: Cornu şi faptele. Ferma de găini ouătoare de la Cornu şi faptele care-l ajung din urmă, condamnându-l la nopţi albe.

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''