Bunicuţa şi Mătuşa Tamara

Fantoma Roşie nu se lasă! Plictisindu-se probabil după ce şi-a savurat triumful asupra rivalului Mircea Geoană, a cărui execuţie a regizat-o în stil de mare bolşevic, Ion Iliescu a lovit din nou.

De data asta, nu într-un adversar politic, ci în sperietoarea dintotdeauna a comuniştilor de pretutindeni: Justiţia.

Preşedintele de onoare al PSD a declarat ieri că partidul trebuie să fie solidar cu Adrian Năstase dacă fostul prim-ministru va fi condamnat în dosarul „Mătuşa Tamara". Iliescu a adăugat că nu e cazul ca lui Năstase să i se ceară autosuspendarea din PSD. „E clar că e o făcătură acest proces. Noi trebuie să fim solidari cu el, chiar dacă va fi condamnat. Sunt trei procese în care e implicat, şi sunt toate nişte făcături evidente. Nu vreau să nominalizez pe nimeni... sunt din partea Puterii, în general", a declarat, halucinant, fostul şef de stat. Acesta a ieşit la rampă cu o săptămână înainte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe în dosarul „Mătuşa Tamara".

Aşadar, Ion Iliescu nu crede în judecata făcută de cea mai înaltă instanţă din ţara noastră. Implicit, le transmite românilor că nu merită să crezi în Justiţie, care umblă cu „făcături". Şi, atenţie, pentru simbolul onoarei din PSD nu este o bănuială, ci o certitudine - „e clar", zice el. Iar numărul „făcăturilor" este egal cu numărul proceselor în care este judecat Adrian Năstase: trei. Dacă nepotul Mătuşii Tamara ar fi avut zece procese, Ion Iliescu ar fi depistat zece „făcături". Trebuie să fii nu doar un supraom, ci chiar un supermagistrat pentru a spune cu atâta siguranţă că procesele X, Y şi Z sunt „făcături".

Întrebare: o avea fostul propagandist-şef al CC al PCR studiile necesare pentru a se pronunţa în privinţa unei sentinţe judecătoreşti? (Din câte ştim, la Institutul Energetic de la Moscova, în anii '50, nu se studia Dreptul.) Şi chiar dacă - prin absurd - ar fi jurist, cunoaşte el dosarele mai bine decât procurorii şi judecătorii Înaltei Curţi? O fi el, marele politruc, Judecătorul Universal?

Trezindu-se că vorbeşte ca proasta-n păpuşoi, înainte ca Înalta Curte să se pronunţe în dosarul „Mătuşa Tamara", Ion Iliescu - supranumit „Bunicuţa" - a comis o ticăloşie juridică, dar şi o prostie politică. Dacă avea răbdare, poate că nu mai era nevoie să recurgă la o pledoarie atât de ruşinoasă. Cine ştie, poate că Adrian Năstase va fi declarat nevinovat... Sau aşa ceva i s-o părea imposibil chiar şi celui care l-a inventat politic pe nepotul Mătuşii Tamara, şi de aici atacul preventiv?!

Când vine vorba de Justiţie, Ion Iliescu ar face bine să tacă. Nimeni, în ţara asta, nu are mai multe motive decât el să mulţumească Justiţiei pentru că, în ultimii 22 de ani, nu şi-a prea făcut treaba. Dacă şi-o făcea, amintindu-şi de morţii Revoluţiei, de ororile mineriadelor şi de mafiotizarea României postcomuniste, probabil că Ion Iliescu n-ar mai cuvânta pe la reuniunile de partid, ci la vorbitor.

Grigore Cartianu este redactor-şef "Adevărul"