Băsescu şi Iliescu, părtaşi la o crimă istorică

Traian Băsescu a făcut luni un gest regretabil.

În urma avizului CNSAS, şeful statului a semnat decretele pentru retragerea unor titluri (Luptător pentru Victoria Revoluţiei şi Erou-Martir al Revoluţiei Române) pentru cinci foşti ofiţeri USLA: Gheorghe Trosca, Eugen Trandafir Cotună, Adrian Florea, Marin Oană şi Dumitru Coman.

Cei cinci, alături de alţi trei „uslaşi", au murit în seara de 23 decembrie 1989, mitraliaţi în faţa Ministerului Apărării Naţionale, pe care fuseseră chemaţi să-l apere. Trosca era şeful Statului Major al USLA, iar Cotună - şeful intervenţiei la aceeaşi unitate antiteroristă. Ordinul ucigaş a fost dat de generalul Nicolae Militaru, spionul sovietic abia instalat de Ion Iliescu la cârma Armatei române. În momentul masacrului, Iliescu se afla lângă Militaru, în interiorul MApN. Urmaşul lui Ceauşescu nu a făcut niciun gest de a opri crima lui Militaru sau, ulterior, de a-l pedepsi pe asasin.

Mă încăpăţânez să cred că, dacă ar fi cunoscut detaliile „cazului Trosca", Traian Băsescu nu ar fi semnat niciodată decretele împotriva „uslaşilor" morţi. Acestora li se impută, post-mortem, însăşi apartenenţa la o structură de contraspionaj a statului român de la începutul anilor '80: Direcţia de Contrainformaţii Militare din cadrul Securităţii. Această structură avea, printre altele, misiunea de a-i depista pe spionii străini din structurile militare ale României.

Colonelul Gheorghe Trosca avea o mare experienţă în contraspionaj. În 1978 contribuise decisiv la finalizarea dosarului „Corbii", prin care a fost dovedită apartenenţa generalului-colonel Nicolae Militaru, comandantul Armatei a II-a, la serviciul secret al Armatei sovietice (GRU). Prins în flagrant, Militaru a recunoscut trădarea în favoarea URSS, pretinzând însă că livrează informaţii secrete „unei ţări prietene", nu „unui inamic"! Ceauşescu l-a îndepărtat pe Militaru din Armată, trecându-l în economie.

În decembrie 1989, Trosca a plătit cu viaţa îndrăzneala de a fi deconspirat un agent sovietic. Acum, el mai plăteşte o dată. Poate că n-a fost erou al Revoluţiei, dar în mod cert a fost martir. Şi el, şi ceilalţi şapte „uslaşi" mitraliaţi, carbonizaţi şi batjocoriţi în faţa MApN. Să ne amintim: după execuţie, cadavrul lui Trosca a fost decapitat. Trupul său a stat câteva zile pe asfalt, iar capul i-a fost pus pe un TAB, cu limba scoasă şi cu o ţigară în colţul gurii. O mână diabolică a scris pe cadavre, cu majuscule, cuvântul infam: „TERORIST".

Nimeni nu va putea alunga durerea din sufletul văduvelor şi orfanilor acelei tragedii. O mică alinare a venit prin acordarea titlului de Erou-Martir al Revoluţiei Române. Pentru urmaşi, asta a însemnat şi o rentă lunară de două-trei mii de lei. Un bine-venit ajutor pentru nişte femei rămase fără soţ, pentru nişte copii rămaşi fără tată.

Şi-acum, din cauza unei legi strâmbe, a unui CNSAS idiot şi a unui preşedinte care semnează ca primarul, dispare şi acea minimă formă de ajutor. Au certificate de revoluţionar tot felul de impostori, există destui ucigaşi transformaţi în eroi-martiri, dar pe nefericiţii „uslaşi" îi scoatem în afara legii doar pentru că, în calitate de ofiţeri de contraspionaj, au activat în Securitate (ca şi cum spionii trebuiau prinşi de coafeze sau de ţărani cooperatori). Aşa au procedat şi Iliescu-Militaru-Brucan-Voican-Lupoi-Cico-Brateş în decembrie 1989, când au trimis oameni la moarte cu eticheta „securist = terorist"!