Baciul şpăgilor nocturne

Am fost trist să aflu că Remus Baciu, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), se simte hăituit de Justiţie.

M-a durut inima la auzul veştii că domnişorul încătuşat este revoltat pentru că „flagrantul delict s-a făcut seara, iar procesul s-a judecat noaptea", cum frumos s-a exprimat el în faţa instanţei supreme. Să-l prindă, domn'e, ziua, nu să-i pândească şpăgile nocturne! Dacă nici noaptea nu mai poţi lua o şpagă, atunci când? Dacă nu de la burghejii care-şi recapătă proprietăţi de milioane de euro, atunci de la cine? Ei, drăcia dracului!...

Să ne amintim ce i s-a întâmplat, la sfârşit de august, tinerei speranţe a politicii româneşti. Câţiva haidamaci au dat buzna peste el şi i-au pus cătuşele taman când lua o şpăguţă de 100.000 de euro. Vi se pare mică suma? Nu vă impacientaţi: era doar ultima tranşă dintr-o mega-şpagă de 1,5 milioane de euro, pe care Baciu o împărţea cu o cucoană care intermedia afacerea.

Dar ce făcea domnişorul Baciu pentru banii ăştia? Niscaiva demersuri pentru ca un fost proprietar să fie despăgubit cât mai rapid, prin acţiuni la Fondul Proprietatea, pentru terenul de 8.180 de metri pătraţi, din Capitală, pe care statul comunist i-l confiscase abuziv. Valoarea terenului a fost stabilită la 10,5 milioane de euro. Iar Baciul nostru a zis aşa: dacă vrei mătăluţă să vezi bănuţii în această viaţă, îi dai lu' mandea un mizilic de 15%. Vorba aia: ce mai înseamnă 15% în ziua de azi?

La 38 de ani, Remus Baciu are un palmares de mare profitor al diverselor clientele politice. Începutul de mileniu l-a găsit în Guvernul Năstase, pe post de consilier personal al ministrului Sănătăţii, Daniela Bartoş. Guvernarea PSD l-a valorificat apoi ca secretar de stat la Comisia pentru Despăgubiri, funcţie în care a fost păstrat, timp de câteva luni, şi de noua guvernare, cea a Alianţei Dreptate şi Adevăr (PNL - PD)! În martie 2005, premierul Călin Popescu-Tăriceanu l-a numit vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu rang de subsecretar de stat, funcţie pe care tânărul Baciu a păstrat-o şi în Guvernul Boc. Doar cătuşele procurorilor au reuşit, în sfârşit, să-l scoată din Executiv, după ce se strecurase în trei guverne de trei culori diferite: Năstase (PSD), Tăriceanu (PNL) şi Boc (PDL). Ăsta da, sistem clientelar transpartinic!

Înainte de a fi prins cu mega-şpaga de 1,5 milioane de euro, Baciu fusese judecat într-un jaf istoric: dosarul „Steriletul". Doar meandrele Justiţiei române l-au salvat până acum de condamnare, oferindu-i şansa de a-şi continua potlogăriile la nivel înalt şi, vai!, de a începe o promiţătoare carieră universitară la Catedra de Drept de la ASE. Are şi ce să-i înveţe pe studenţi, căci luarea de mită este o ştiinţă ce nu poate fi predată de orice novice...

N-ar fi rău ca Baciu dibaciu' să le predea studenţilor şi o lecţie de istorie: cum să te jecmănească o dată comuniştii anilor '40-'50, în numele democraţiei populare, şi încă o dată nepoţii lor, în numele democraţiei originale.