Şcoală şi distracţie prin bursele Erasmus

Ştefania Roman şi Tea Vasilescu, două foste bursiere, povestesc despre experienţa căpătată la studii într-o altă ţară din spaţiul comunitar. Aproape 20.000 de studenţi români au plecat la studii prin burse Erasmus în universităţi gazdă din UE. Ofertele sunt numeroase.

Sute de studenţi ai universităţilor din toată ţara beneficiază an de an de bursele „Erasmus", program dezvoltat de Comisia Europeană pentru întărirea cooperării în învăţământul superior. Din motive profesionale, sau pur şi simplu din dorinţa de a experimenta modul de viaţă al altei ţări din spaţiul comunitar, „erasmuşii" învaţă un semestru sau un an în străinătate şi spun că se întorc în România „mai europeni". Înscrierile în acest program se fac în fiecare an, începând cu luna aprilie.

Tea Vasilescu şi Ştefania Roman au fost „erasmuşi" acum doi ani, la Dijon, în Franţa. Deşi au beneficiat de burse în aceeaşi perioadă şi au fost cazate în cămine apropiate, fiecare a perceput experienţa în mod diferit. Pentru Ştefania totul poate fi caracterizat printr-un „şoc cultural".

Pentru Tea, studentă la Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, deşi experienţa a marcat-o, au existat şi multe momente de enervare legate, mai ales, de „birocraţia franceză". „Dacă la noi e haos administrativ, acolo e de două ori mai rău. O birocraţie dusă la extrem", a precizat Tea Vasilescu.

Aceasta pentru că Tea mai avusese, anterior, experienţe cu instituţiile de învăţământ din străinătate. Ea a terminat liceul în Statele Unite ale Americii, a învăţat puţin şi în Canada, astfel încât era obişnuită şi cu alte moduri de a face şcoală decât cel din România.

„Şoc cultural"

Când s-a hotărât să aplice pentru această bursă, Ştefania era deja la un masterat, la Facultatea de Sociologie din Bucureşti, şi angajată într-o corporaţie. A renunţat la locul de muncă şi a plecat pentru un semestru la Dijon, în capitala Burgundiei.

„A fost un şoc cultural când am ajuns acolo şi a mai fost unul când am ajuns din nou aici. În România, deja totul devenise deprimant. Am învăţat multe lucruri, mai ales în ceea ce priveşte atitudinea relaxată pe care trebuie să o ai în viaţă, m-am întors cu gândul să aplic aici tot ce am învăţat acolo, deşi de multe ori aveam senzaţia că sunt nebunul de pe contrasens", a povestit Ştefania. „De exemplu, am fost şocată de modul în care reciclau studenţii străini. Când m-am întors în România, căutam cu disperare locuri unde să reciclez şi aici", a adăugat ea.

Integralişti,cu note bune

Ca să poată beneficia de o astfel de bursă, studenţii trebuie să aibă note bune la facultate, să fie integralişti şi să deţină un certificat de limbă străină. La selecţia dosarelor, au prioritate studenţii care au promovat un test de limbă străină în care se predau cursurile la universitatea gazdă. „Eu mi-am dorit Erasmus încă din anul I. Am încercat şi nu mi-a ieşit din prima. Erau prea mulţi pe loc la Facultatea de Jurnalism. Când am încercat a doua oară ştiam foarte clar ce vroiam. Intenţionam să-mi fac licenţa pe semiotică vizuală şi am argumentat că vreau să merg acolo pentru documentare în acest sens. Asta cred că le-a plăcut profesorilor care au selectat dosarele", a spus Tea Vasilescu.

Susţinere financiară de la părinţi

Grantul de studiu oferit acoperă parţial costurile şederii în străinătate. Suma se situează în jurul a 300 de euro lunar. Actele depuse la dosar trebuie să conţină şi dovada faptului că deţii câteva sute de euro în cont.

„Cu banii pe care îi primeşti de la facultate reuşeşti să-ţi plăteşti căminul şi, eventual, să mănânci. Trebuie să ai o susţinere financiară şi din altă parte, deoarece doar o treime din costuri sunt acoperite", a spus Ştefania. „Nu mergi acolo doar să dormi şi să mănânci. Ca să ai parte şi de cultura locală, ai nevoie de bani în plus, chiar dacă ei au reduceri pentru tineri la tot ceea ce înseamnă filme, concerte sau piese de teatru", a precizat şi Tea.

Un campus universitar complet

Odată ajunse în Franţa, Tea şi Ştefania şi-au luat în primire camerele de cămin. Acestea erau pentru o singură persoană, dar destul de mici. Cazarea lunară ajungea la aproximativ 170 de euro. Baia şi bucătăria erau la comun şi „închise" după ora 22.00. „Nimeni nu mai avea voie să facă duş după această oră şi nici să folosească plita din bucătărie", a spus Tea.

Regulile în ceea ce priveşte ordinea şi disciplina în cămine erau foarte stricte. „Dacă făceai gălăgie, riscai să te trezeşti cu fel şi fel de avertismente, nu ca la noi", a precizat Ştefania Roman. În campusul universitar se putea desfăşura toată activitatea studenţească. Acolo se găsea cantina, unde o masă pentru studenţi, costa în jur de 3,5 euro, biblioteca şi toate cărţile necesare pentru studiu aprofundat, o sală de internet, dar şi locuri pentru a viziona filme sau a urmări piese de teatru.

Acomodare și cursuri opţionale

Când ajung acolo, studenţii beneficiază şi de o săptămână de acomodare, timp în care se formează şi grupurile de prieteni. Există şi o asociaţie franco-română care are grijă de studenţii din România. „De 1 Decembrie, am avut parte de o petrecere pe cinste, organizată de ei, cu sarmale şi mămăligă", şi-a amintit Tea Vasilescu.

În ceea ce priveşte cursurile urmate la universitatea gazdă, studentul poate opta pentru orice curs cu condiţia ca, la final, să acumuleze minimum 30 de credite pe semestru pentru ca perioada de studiu efectuată în străinătate să beneficieze de recunoaştere academică deplină.

Tinerii veniţi prin burse Erasmus intră în aceleaşi proiecte şi trebuie „să-şi facă temele" la fel ca toţi ceilalţi studenţi pentru a primi note şi a-şi acumula, în felul acesta, numărul de credite necesar. „Am văzut cum sunt profesorii lor şi cum ştiu ei să-şi facă treaba. Vin cu un mic rezumat pe o anumită temă pe care o prezintă pe retroproiector şi atât. Restul trebuie să vină de la studenţi. Aceştia sunt îndrumaţi de către profesori să facă ceea ce le place", explică Ştefania.

Ea adaugă că studenţii francezi sunt enervent de conştiincioşi. „Vin la cursuri cu penare şi fel de fel de pixuri colorate şi îşi subliniază în mii de nuanţe ceea ce cred ei că este important. Ba mai mult, îşi transcriu cursurile acasă. Dacă un «erasmus» are nevoie de un curs pe motiv că nu a înţeles foarte bine ceea ce a predat profesorul, este pierdut. Francezii şi-au dezvoltat un adevărat sistem al prescurtărilor şi dacă nu este pus la punct, n-are nicio şansă să înţeleagă mare lucru nici din cursurile colegilor lor", a conchis tânăra.

Chef în bucătăria căminului

Petreceri cu urechile ciulite

Viaţa de bursier Erasmus nu înseamnă doar cursuri interminabile şi ore întregi petrecute prin biblioteca din campus. Are şi o latură nocturnă care se ţine fie prin discotecile şi barurile din oraş, fie în camerele de cămin. Administratorii căminelor sunt extrem de vigilenţi, iar dacă te prind, te trimit în cel mai bun caz să‑ţi termini petrecerea în sala de festivităţi, situată undeva la subsol, dacă nu te sancţionează pe loc pentru tulburarea liniştii.

„Petreceri făceam când la unul, când la altul, să nu avem probleme cu administratorul. Mergeam şi prin baruri, unde beam celebrul lor kir. Acestea însă erau în centrul oraşului, departe de campus, şi ca să ajungem acolo aveam nevoie de bilete de autobuz, care erau cam scumpe. Aşa că ne duceam şi ne întorceam pe jos câţiva kilometri buni", a povestit Tea.