Trăim de mult ca o adevărată familie!
0
Vedetele Acasă, Andreea Pătraşcu şi Cabral Ibacka sunt la primele Sărbători ca „soţ şi soţie“, după o poveste de dragoste demnă de o telenovelă. În cuplu lor, totul este o „negociere“ şi poate tocmai de aceea sunt atât de simpatici împreună…
Adevărul: În ce a constat frumuseţea acestui Crăciun în afară de faptul că a fost primul pe care l-aţi petrecut împreună în calitate de logodnici?
Andreea: Chiar vorbeam amândoi zilele trecute despre faptul că noi am depășit stadiul de iubiţi şi trăim de mult ca o adevărată familie. Până la urmă nu într-o hârtie stă seriozitatea unei relaţii. Altfel, anul acesta am ornat casa mai mult şi mai frumos decât anul trecut. Iar de Ajun l-am așteptat pe Moş Crăciun alături de prieteni în jurul bradului împodobit exact ca în copilărie. Şi, surprinzător sau nu, el a venit cu daruri frumoase.
Cabral: Asta cu logodna vine ca păturica de nani: în casă e deja cald, dar ai nevoie de ceva care să te facă să te simţi protejat şi în siguranţă. Aşa au venit şi sărbătorile de anul acesta, într-o atmosferă şi mai frumoasă decât în anii trecuţi, din simplul motiv că noi eram mult mai bine.
3 ani de relaţie, în care aţi experimentat şi bune şi rele. Cum aţi realizat în cele 5 luni în care aţi stat despărţiţi cât de mult vă iubiţi?
A.: Au fost 5 luni în care noi oricum am păstrat legătura. Iar distanţa ne-a făcut să realizăm cât de mult ne iubim şi să rememoram clipele frumoase petrecute împreună. Am înţeles amândoi că trebuie să renunţăm la orgolii şi ambiţii prosteşti.
C.: Ei, Andreea spune frumos... am înţeles că trebuie să renunţăm la orgolii şi ambiţii prosteşti. Asta nu înseamnă că am şi renunţat. Dar, înainte de toate, acum ne gândim la cuplu, nu la alte bălării, şi uite că asta ne face mult mai puternici. Ştii vorba... hai să dăm mână cu mână, cei cu inima... pupăcioasă!
Care a fost momentul în care ai ştiut că Andreea este femeia vieţii tale?
C.: Dacă te prinzi brusc... ai o problemă: ori ai fost prea mult timp chior şi n-ai văzut ce trebuia să vezi, ori te înşeli. Eu m-am prins treptat, am avut răbdare, am cunoscut-o pas cu pas şi am ajuns la concluzia asta stând cu ochii pe ea... ca pe butelie!
Care a fost momentul când ai ştiut că vrei să mergi pe acelaşi drum cu Cabral?
A.: Pe parcurs, construind mult împreună, am început să visăm la o familie. Nu cred că e nevoie de un moment de revelaţie, sentimentele cresc, iar legătura se aprofundează în timp, trăind împreună bune şi rele.
Cabral, cum e mama-soacră? Ai avut emoţii când i-ai fost prezentat?
C.: E tânără, seamănă cu Andreea... e mişto!
Cabral ţi-a insuflat pasiunea pentru sporturi extreme. În ce anume l-a inspirat Andreea pe Cabral?
A.: Am încercat să-l învăţ să cânte la vioară, dar are mâinile prea lungi şi n-am găsit instrument pe măsura lui. În plus, africanii le au cu percuţia, muntenii (mama-soacră Argentina e din Muntenia) le au cu dansul... deci mai subţire cu vioara şi pianul, tobele sunt mai aproape de el.
După episodul iniţial „acri până la capăt", ce anume v-a făcut să reveniţi la sentimente mai bune?
A.: Insistenţa lui de a ne cunoaște... Deşi e prea mândru să mai recunoască acum. Şi ne-am descoperit. Şi ne-am îndrăgostit. Gata, acum ne luăm pe semnătură.
C.: Eu n-am fost acru deloc, am fost chiar simpatic! I-am dat un pahar cu apă când îi era sete, zicându-i „poftim, prăpădito!"... Ce vină aveam eu că răsfăţata era aşa sensibilă?! Cât despre insistenţa mea... hai să fim serioşi, îmi arunca nişte ocheade prin Buftiwood de ziceai că jucăm în filme indiene!
Cine e mai supărăcios, mai mofturos şi cine lasă de la el mai mult?
A.: El, el. Evident, credeai că zic altceva?
C.: Miiiinte! E supărăcioasă, răzbunătoare şi ofticoasă. Mofturoasă nu... că doar m-a luat pe mine!
Ce te deranjează la partener şi ai vrea să poţi schimba şi care sunt defectele pe care ai ajuns să i le iubeşti?
A.: Nu cred în perfecţiune. Dacă suma calităţilor e bună, se tolerează şi defectele. Puţine şi minore să fie! :)
C.: Când eu v-am spus că-i şi mofturoasă... nu m-aţi crezut! De schimbat... n-aş schimba nimic, e foarte mişto şi-aşa! Şi, în plus, am plăcut-o şi iubit-o pentru cum e, nu pentru cum aş putea s-o schimb.
La ce fel de nuntă visaţi?
A.: Eu îmi doresc o nuntă clasică. Ceremonia religioasă este momentul cel mai important. Visez la o peluză frumoasă, împodobită cu multe flori. Văd crini albi, haine elegante şi muuult alb.
C.: Eu nu văd nimic, că stă Andreea în faţă şi vede ea tot...
A.: Şi cum eşti tare micuţ...
Ce rol joacă compromisul în relaţia voastră şi care este compromisul pe care nu l-aţi face nici în ruptul capului?
A.: În orice relaţie există compromisuri, dar cred în ideea de compromis făcut pentru binele cuplului şi nu ca sacrificiu.
C.: Compromisul este prezent în toate. Ştiu, sunt mulţi care se bat cu rigipsu' în piept că ei nu fac compromisuri, dar le fac şi nu realizează. În cuplu... totul este o negociere, totul ţine de comunicare şi de cât sunt dispuşi cei doi să lase de la ei. Cu cât eşti mai inflexibil, cu atât mai crispată este relaţia.
Dar fidelitatea? Cât de importantă este ea pentru voi?
A.: Foarte importantă. Fidelitatea înseamnă încredere. Încrederea atrage devotament, iar devotamentul dezvoltă atât indivizii, cât şi familia.
C.: Ce, care-i treaba, ştii ceva ce eu nu ştiu?! Suntem doi posesivi, geloşi şi doritori de exclusivitate! De la fidelitate pleacă întotdeauna totul.
Cea mai frumoasă surpriză de când v-aţi cunoscut?
A.: Surpriza de sub balcon şi anunţul din emisiune, cu toate că noi vorbiserăm de mai multe ori despre întemeierea unei familii. Şi micile surprize mă fac fericită. Un bilet pe frigider, un mesaj, un cadou fără vreo ocazie specială, o floare, toate îmi merg la suflet.
C.: Nu o am pe cea mai frumoasă, căci nu cred că există... toate-s la fel de frumoase, toate te ating. Că mă trezesc dimineaţa şi nu găsesc nici umbră de ciorap curat sau că mă chinui 15 minute să găsesc o cămaşă călcată... toate aceste mici bucurii ale vieţii te împlinesc!
A.: Te trăzneşte, nu minţi!
Sigur v-aţi gândit la probabilitatea că la un moment dat dragostea se va stinge, „fluturii vor zbura". Experienţele proprii sau ale altora v-au convins că nu există never-ending story?
A.: Probabil că iubirea cunoaște mai multe stadii o dată cu trecerea timpului. Perfect explicabil. Vom vedea, lucrul acesta nu ne sperie. Dar asta nu înseamnă că iubirea se sfârşeşte.
C.: Ce fluturi, dom'le, avem deja 3 ani împreună, s-au făcut molii! Hmm, tu întrebi ce se va întâmpla când va trece dragostea? E simplu! Mă părăseşte şi pleacă cu unul mai tânăr...
Aţi trecut deja proba locuitului împreună. Care au fost cele mai mari surprize în privinţa partenerului?
A.: Oohoo, multă vreme a trecut de când ne-am mutat împreună! Ne organizăm foarte bine împreună, asta a fost surpriza. La cum suntem amândoi, ne așteptam să iasă cu scântei convieţuirea, măcar până ne obişnuiam.
C.: Mai devreme am făcut o glumă cu cămăşile necălcate. Adevărul este că nu spală şi nu calcă. Dar, în rest, ne-am organizat frumos, în treburi de băiat şi de fată, şi funcţionăm ca la carte. În plus... dacă ai vedea sau, mai bine, dacă ai gusta ce pui cu lămâie face... te-ai muta la noi. Ca să nu mai spun de salatele spectaculoase sau de platourile de brânzeturi fin asortate de nişte sosuri cu reţetă secretă...
Andreea, cum e relaţia ta cu micuţa Inoke, fiica lui Cabral?
A.: Inoke are o mamă şi un tată care o iubesc mult şi care o cresc foarte frumos. Eu sunt Andreea, iar relaţia este foarte ok.
Aţi prezentat împreună emisiunea „În al nouălea cer". Ce tip de relaţie v-ar plăcea să aveţi pe micul ecran, dacă aţi fi protagoniştii aceluiaşi serial?
A.: Am lucrat împreună la două proiecte - „Inimă de Ţigan" şi „Regina" şi am filmat secvenţe comune, chiar şi noi doi singuri, chiar dacă nu ca protagonişti. Ne putem iubi şi ne putem certa unul cu altul foarte credibil.
C.: Dacă începi să te gândeşti pe genul „cum ar fi dacă" deja te pierzi. Dacă se va mai ivi ocazia... sunt sigur că certurile şi secvenţele de dragoste ar ieşi cel mai spectaculos.
Ce veţi face de Revelion, unde vă prinde cumpăna dintre ani?
A.: La o petrecere între prieteni. Iar la 12 noaptea mereu urmărim focul de artificii.
Ce doriţi să vă aducă 2011?
C.: Sănătate şi liniște. Şi putin mai mult timp liber, dar nu prea mult. Şi nunta. Şi o vacanţă într-un loc exotic, cu nume greu de pronunţat... dar la ultima am putea renunţa!
Se încarcă comentariile...
