Roluri care schimbă vieţi
0
Protagoniștii serialului „Narcisa Sălbatică“ de la Antena 1 sunt mai ocupaţi ca niciodată. Deşi proiectul le-a acaparat întreaga existenţă, Alina Puşcaş și Gabrei Duţu vorbesc cu entuziasm despre producţia care ajunge la cel de-al doilea sezon - din 10 ianuarie.
Alina Puşcaş, interpreta personajului Narcisa Drăghici, model, debutantă în televiziune
Adevărul: Eşti la primul rol în televiziune. Cum trăieşti această experienţă?
Alina Puşcaş: Din plin, prin muncă. Nu încerc să mă plâng sub nicio formă, dar realmente nu mai există timp de altceva în viaţa mea. Au fost câteva proiecte pe partea de modeling care mi-au fost propuse, dar pe care nici să mă dau de trei ori peste cap nu aş fi avut cum să le duc la capăt sau măcar să le încep.
În ce fel s-a schimbat viaţa ta de când joci rolul Narcisei?
A.P.: Trebuie să recunosc faptul că m-am obişnuit atât de mult cu personajul încât am ajuns să fac în viaţa mea privată, în întâlnirile cu prietenii mei, gesturi tipice Narcisei Drăghici, gen - să mănânc cu mâna, deşi mă aflu într-un restaurant... Au fost câteva momente de felul acesta care au fost încununate de râsete din partea mea şi a celor care mă însoţeau, după care reveneam în scurt timp la realitatea Alinei Puşcaş.
Ai surprize pe stradă, te recunoaşte lumea, îţi cere autografe?
A.P.: Daaa, mi s-a întâmplat foarte des în ultimele luni să fiu oprită pe stradă şi rugată să dau autografe sau să fac poze. Este o plăcere să ştiu că foarte multă lume îndrăgeşte personajul meu, deşi vă spun sincer că, în astfel de momente, mă simt foarte intimidată (chiar dacă, poate, nu pare), pentru că nu ştiu exact cum ar trebui să mă port, ce ar trebui să le spun celor care o văd în faţa lor pe Narcisa. Am rămas şocată, în schimb, de faptul că sunt foarte mulţi copii care urmăresc serialul, deşi este la o oră destul de târzie.
La început ai luat lecţii de actorie de la Magda Catone. Continui acest „antrenament"?
A.P.: Da, am luat lecţii cu Magda Catone (poreclită de noi Mazda Mascaltzone) şi am găsit în ea, pe lângă un drag profesor de actorie, şi o prietenă de suflet! Din momentul în care am început filmările nu am mai avut timp să continui acele lecţii, dar e cea mai bună practică, așa că nu îmi fac griji că nu mă pot descurca în orice situaţie atribuită personajului meu.
La ce să ne aşteptăm în sezonul al doilea?
A.P.: Nu vreau să vă dezvălui prea multe din ceea ce pregătim. Vă pot garanta însă că „Narcisa Sălbatică" îşi va menţine caracterul, va avea parte de situaţii imprevizibile şi mult suspans. O să vă deconspir o surpriză totuşi: pe lângă personajul Eliza (Nicole Duţu), va mai apărea încă o rivală în lupta pentru Tudor Preda, şi anume Iulia, personaj interpretat de Bianca Drăguşanu.
Cum petreci Sarbatorile de Iarnă?
A.P.: Este primul an în care nu voi petrece Crăciunul în familie. După doi ani în care nu am avut parte de nici măcar o vacanţă, voi pleca în Filipine şi voi petrece pentru prima oară Sărbătorile de Iarnă în plină căldură, de 30 grade, alături de Viktor. Cu toate acestea, ca să nu uităm de spiritul Sărbătorilor, voi purta un costum de baie de Crăciuniţă „custom", făcut de mine.
Gabriel Duţu, interpretul personajului Tudor Preda, actor cu 18 ani de experienţă scenică, director artistic al teatrului „Bacovia" din Bacău
Adevărul: Cum trăiești experienţa „Narcisa Sălbatică"?
Gabriel Duţu: Sunt cel puţin zece producţii televizate la care am participat până acum, dar sunt la primul rol într-o telenovelă - o experienţă nouă, de care mă bucur foarte mult.
Cum se „simte" diferenţa dintre jocul pe scenă şi cel din platoul de filmare?
G.D.: Teatrul şi filmul se situează la poli opuşi: una este modalitatea de joc într-o sală de teatru, unde trebuie să te audă şi să înţeleagă construcţia artistică şi spectatorul din ultimul rând, şi cu totul alta este modalitatea de a juca într-un film, care îţi cere o reducere absolută a mimicii feţei. Un avantaj în ceea ce priveşte filmul este faptul că o şoaptă poate reda toată căldura unui sentiment fără mari eforturi, în timp ce în teatru o şoaptă poate pierde din intensitatea sentimentului.
În ce fel s-a schimbat viaţa ta de când joci în acest proiect?
G.D.: Mi-ar plăcea ca ziua să aibă 48 de ore. Am mai puţin timp de petrecut cu familia, şi fac economii, pentru că acum nu mai pot ieşi prea mult în oraş. Mă bucur că pot povesti uneori cu doamna de la chioşc despre ce se întâmplă în serial şi mă bucur că îmi pot face meseria.
Cum a evoluat personajul în primul sezon şi încotro se îndreaptă?
G.D.: Tudor Preda e un băiat bun, rezolvă lucrurile cu calm. E, poate, un ideal de bărbat. Sunt multe momente când ar fi putut să-şi iasă din fire, însă nu a făcut-o. Telespectatorii trebuie să decidă cum a evoluat Tudor. Eu doar încerc să-i dau viaţă. Nu mi-ar displăcea, însă, o transformare a acestui personaj dintr-unul pozitiv într-unul negativ. M-aş bucura să-l pot reconstrui într-o altă variantă.
Ceva surprize în sezonul doi?
G.D.: Nu am încă toate datele despre sezonul următor însă, cu siguranţă, vor mai apărea alte personaje şi, bineînţeles, noi şi noi răsturnări de situaţie.
„Narcisa..." îţi permite să îţi exerciţi îndemânarea de cascador?
G.D.: Într-o anumită măsură, da. Există însă o limită de protecţie. Aş dori să-mi exersez mai mult îndemânarea de cascador, însă producătorul nu o să rişte niciodată o posibilă accidentare a unui protagonist. Acea cascadă în care procuroarea Angela, interpretată de Ilinca Vandici, mă loveşte cu maşina a fost construită de mine. În general, nu îmi place să fiu dublat.
Care au fost cele mai dificile scene de până acum? Dar cele mai haioase?
G.D.: Scenele dificile sunt cele care au o încărcătură foarte mare. Spre exemplu, construirea momentului în care Tudor era nervos pentru că Narcisa a plecat la discotecă cu profesorul ei. Tudor era un personaj furios care încerca, totuşi, să se controleze. Nu secvenţa în sine era grea, ci încărcătura emoţională care trebuia transmisă. Sunt sentimente pe care le avem în noi, însă pe care trebuie să le refacem ca într-un puzzle. Există în actorie acea empatie pe care telespectatorul o acceptă. Scenele haioase sunt în general cele pe care le joc cu Andrei Aradits. E un actor care improvizează, se joacă încontinuu și are mult umor. Bineînţeles, când trebuie să fie serios își intră foarte bine în rol.
Continui şi activitatea la teatrul din Bacău?
G.D.: Da, într-o oarecare măsură. Politica teatrală pe anul acesta am făcut-o și sunt la dispoziţia teatrului în weekend, o colaborare similară cu cea pe care o am și cu Teatrul Metropolis din București.
Zona culturala a fost lovită foarte rău de criză. Pe acolo ce s-a întâmplat în ultima vreme?
G.D.: Zona culturală este din ce în ce mai îngropată, iar banii sunt din ce în ce mai puţini. Prin pierderea culturii ne pierdem treptat identitatea și, din păcate, oamenii de valoare pleacă sau renunţă la luptă.
Unde şi cum petreci Sărbătorile?
G.D.: Acasă, cu familia. Am să fac un brad cu soţia și copiii. Mă voi odihni, voi citi o carte, mă voi da cu sania, alături de copii. Mă voi bucura de Sărbători în Bacău.
O urare pentru cititori şi telespectatori...
G.D.: Cred că am avea nevoie de un feedback mai puternic din partea telespectatorilor. Filmul li se adresează și avem nevoie de părerile lor. Atât pentu telespectatori, cât și pentru cititori, Sărbători minunate!
Se încarcă comentariile...
