Oana Frigescu Ba­diu: „Vedem viaţa identic!“

Se spune că graba strică treaba. Oana Frigescu Ba­diu, vedeta Antena 1 şi soţul ei Andrei au sfidat această zicală, iar fericirea perpetuă pe care o simt de când s-au cunoscut demonstrează că nu există decât adevăruri relative.

Adevărul: Ai o poveste de dragoste frumoasă. La doar o săptămână de la prima întâlnire tu şi soţul tău aţi decis să vă căsătoriţi. S-o luăm cu începutul. Cum v-aţi cunoscut?

Oana Frigescu: Prin nașa noastră, Cecilia. Ea a fost cea care a insistat ca eu să-l cunosc pe Andrei.  S-a gândit că suntem foarte potriviţi și pentru că amândoi eram singuri s-a străduit timp de câteva luni să ne facă cunoștinţă. Dar eu tot evitam din simplul motiv că nu îmi plac „blind date"-urile. Perseverenţa ei a dat însă roade și, acum, iată-ne împreună. A fost dragoste la prima vedere și din acel moment suntem de nedespărţit. Nu am crezut vreodată că mie mi se va întampla așa ceva!

Ce aţi trăit în cele câteva zile dinaintea deciziei de a merge la altar?

Am trăit ceea ce ne-a făcut să simtit că iubim așa cum nu mai iubise niciunul dintre noi înainte. Am simţit că, în sfârșit, ne-am găsit și ne dorim să întemeiem o familie.

A fost un moment anume în care ai simţit că ţi-ai găsit jumătatea?

Imediat ce am schimbat primele cuvinte. Ne completam reciproc, era ca un vis. Suntem făcuţi unul pentru celălalt, altfel nu pot să îmi explic. Noi gândim la fel, râdem la fel, ne încântă aceleași lucruri, avem aceleași pasiuni și idealuri. Și poate cel mai important, avem aceeași imagine despre ce înseamnă o familie. Pe scurt, vedem viaţa identic!

Cum te-a cerut în căsătorie?

Andrei este foarte romantic. Timp de o săptămână am primit prin curier, zilnic, câte un aranjament floral cu o felicitare pe care se aflau litere de tipar fără nici un sens. În ultima zi a venit și indiciul: un citat din Antoni Gaudi. Evident, literele alcătuiau cuvântul Barcelona, destinaţia surpriză în care urma să mergem în weekend.

Când am ajuns la hotel, apartamentul, cu un design minimalist, chic, era plin de trandafiri roșii, de inimioare formate din petale și de căpșuni în ciocolată și Cava. Nimic nu s-a comparat însă cu seara de vis pe care am petrecut-o pe Montjuic. Andrei rezervase masa la restaurantul care oferea cea mai frumoasă priveliște asupra orașului. Aici și-a făcut curaj și, după un șir lung de declaraţii, s-a ridicat de la masa, a îngenuncheat, mi-a oferit inelul și m-a cerut de nevastă.

Cum au reacţionat familiile voastre, cunoscuţii la aflarea veştii?

Familiile noastre „pluteau" la fel ca și noi. Cel puţin părinţii cu greu s-au dezmeticit. Trăiau și ei fericirea noastră. Abia când am intrat în febra pregătirilor pentru nuntă am mai coborât cu picioarele pe pământ.

Căsătoria e un pas mare în viaţa oricui, dar un copil e unul imens şi, categoric, un act de curaj în zilele noastre. Ce vă face să vă doriţi un copil în vremurile acestea?

Când trăiești o dragoste mare, un copil înseamnă o adevărată binecuvântare. Ne-am dorim din primele momente să avem o familie mare, chiar dacă nu planificasem un copil pentru acum. Dar când este să fie, este. Am primit vestea cu bucurie și emoţie.

Fetiţă sau băiat?

Fetiă, și suntem mai mult decât încântaţi. O va chema Maria.

S-a demonstrat că rutina atacă mai devreme sau mai târziu orice cuplu. V-aţi pus problema ce veţi face atunci când atracţia va dispărea sau sunteţi genul care prefera să ignore avertismentele şi să acţioneze spontan?

Noi ne trăim fericirea și nici prin cap nu ne trece să ne pierdem timpul cu scenarii de genul „într-o zi se poate termina". Nu a existat temerea asta niciodată, altfel nu am fi făcut pasul cel mare.

În teorie, dragostea până la adânci bătrâneţi există. În practică, mai puţin. Prin ce metode credeţi că veţi reuşi să păcăliţi monotonia şi lipsa fiorilor care în prezent vă ţin nedespărţiţi?

Oh, ba da. Dragostea până la adânci bătrâneţi există foarte bine și în practică, iar părinţii noștri sunt cele mai bune două exemple de căsnicii reușite pentru noi. Amândoi venim din familii închegate, bazate pe dragoste și respect, familii în care totul se face în echipă și unde nu există ambiţii de genul: cântă găina sau cocoșul. Deși nu avem nici măcar un an și jumătate de când suntem împreună, eu și Andrei ne citim unul pe celălalt doar privindu-ne în ochi. Cât priveşte monotonia... n-avem încă pus la punct un plan de eradicare.

Am înţeles că intenţionezi să stai puţin cu copilul. Te vei întoarce la pupitrul Ştirilor la doar două luni după ce vei deveni mămică? De ce ai decis aşa?

Nu am făcut acest copil ca pretext pentru a sta doi ani acasă. Am vorbit și cu alte tinere mămici și am înţeles că după câteva luni îţi dorești deja să fii din nou activă și să te reîntorci la slujbă. Îmi doresc foarte mult să îmbin cariera cu familia. Nu vreau să neglijez nici una dintre ele. La început va fi mai greu, dar putere am.