Evenimentele zilei, în „100 de minute“

Pentru Sandra Stoicescu realitatea e ca o „portocală“ pe care o disecă, felie cu felie, în emisiunea “100 de minute” difuzată de luni până vineri, de la ora 17.00, la Antena 3.  Vedeta vorbeşte despre noua postură, dar şi despre acţiunile umanitare şi activitatea la catedră...

Adevărul TV: Ai revenit la Antena 3 cu „100 de Minute". Este proiectul tău? Cu ce crezi că își va câștiga un public fidel?

Sandra Stoicescu: Pentru mine este foarte clar: fără „Observator" și „News Magazine" nu ar fi existat 100 de minute. A trebuit să adun toată experienţa mea de jurnalist, dar și de realizator de televiziune. Staţi liniștiţi, nu fac bungee-jumping. „100 de minute" e o emisiune care îmbină rigoarea jurnalelor de știri cu disciplina dialogului și a interviului, pe care o deprinzi doar în talk-show-uri, dar are și ceva în plus. Ideea e ca din 100 de minute oamenii să înţeleagă temele mari ale zilei, dar - și cred că asta e foarte important - să descopere şi teme noi, lăsate deoparte pentru că sunt prea delicate sau prea grele.

Cum au fost primite primele emisiuni? Ce reacţii ai primit?

Chiar foarte bine. Cel mai important este că am generat știri și a vorbit lumea despre cele întâmplate în studioul emisiunii. E un format în care cred foarte tare. Nu este talk-show, dar nu este nici jurnal de știri clasic. Vrau să cred că transform ziua într-o portocală și că mă ocup cu atenţie de fiecare felie de informaţie care compune fructul întreg.

Mircea Badea aduce și el doza de rating, cu intervenţiile lui din studioul Radio Zu. Cum te înţelegi cu „citizen Badea", dincolo de aranjamentul de cross-promotion?

Mircea e ancora în realitate. Profit de faptul că el vorbește zilnic în direct cu ascultătorii Radio Zu și încerc să aflu cum vede omul de pe stradă temele mari ale zilei. Am știut de la bun început că Mircea ar putea să mă critice și pe mine pentru că m-am lăsat atrasă de o temă care, poate, e prea mult politică și neesenţială pentru cetăţeanul de rând. Îmi place faptul că Mircea spune mereu ce gândește și chiar asta face în emisiunea mea. Mă aștept să fie acid uneori, dar știu că mereu va avea darul să adauge un alt unghi de vedere pentru problemele aflate în discuţie.

Ai slăbit, ţi-ai lăsat părul să crească; cumva ţi-ai schimbat imaginea.S-a întâmplat natural, te-ai îndrăgostit? Sau ţi-ai propus să adopţi o imagine mult mai feminină? 

Nu am slăbit! Chiar am aceeași greutate de ani buni. Televizorul îngrașă cu cel puţin cinci kilograme și maturizează cu cinci ani. Motivul pentru care par atât de diferită? Este, de fapt, prima oară când sunt văzută din cap până în picioare la televizor. Având faţa rotundă, la știri păream dolofană cu totul. Iată că după 16 ani mă văd și pe mine oamenii cu dimensiunile adevărate!

Lucian Mândruţă a recunoscut chiar în emisiunea sa, „Nimic important", că show-ul pe care l-a făcut la Antena 1, după plecarea de la „Observator", a fost un fiasco. Tu cum percepi mutarea ta? Care au fost/sunt bene­ficiile și care minusurile? 

A fost o decizie foarte înţeleaptă. Acea etapă, „Observatorul", nu mai avea taine pentru mine și nici nu mai aveam unde să înaintez. Am vrut să trec într-o fază nouă; aceea a jurnalistului care are şi dreptul la opinie şi care chiar stabileşte uneori temele zilei şi dezvăluie chestiuni în exclusivitate. Nu văd alegerea mea ca pe o ruptură, ci ca pe o continuitate.

Spre deosebire de Lucian, ai păstrat domeniul: ştirile. Te vezi făcând şi altceva? Divertisment, spre exemplu?

Nu cred că aş putea să fac asta cu adevărat bine. E bine să facem lucrurile la care ne pricepem. 

Care sunt ştirile care te-au scandalizat cel mai mult în ultima vreme?

Moartea bebeluşilor de la maternitatea Giuleşti şi, în alt registru, nedreptatea care i s-a făcut asistentei medicale. Deşi, în mod cert, nu e un pericol social, ea se află în continuare în arest. Şi asta pentru că justiţia se face la presiunea opiniei publice, ceea ce nu este normal.

Care a fost cel mai dificil moment în care te-ai aflat, la un moment dat, în timpul servi­ciului? Cum ai ieşit din situaţie?

Greu de spus... Am avut explozii de reflectoare în direct şi m-am înecat cu fum. Dar tot am continuat să citesc... era la începuturile carierei mele. Dificil a fost şi când s-a dezlănţuit Gigi Becali în direct şi nu voia decât să se certe, nu avea de gând să răspundă la întrebări. Atunci am izbucnit în râs şi l-am întrebat în direct ce-i fac soţia şi copiii. L-am blocat... şi aşa l-am scos din scenariul lui. I-am spus apoi că, dacă eu îl întreb un lucru şi el răspunde altceva, îl întreb şi eu de familie, că poate aşa răspunde la ce îl întrebasem înainte. A ieşit bine atunci doar pentru că mi-am păstrat umorul.

Cum te înţelegi cu studenţii la Şcoala de Televiziune? Ce ai descoperit la tine de când predai?  

Sunt îndrumător, nu am pretenţii de profesor. Cursul îi învaţă pe tineri cum să se descurce în lumea ştirilor TV. Cel mai important lucru pe care vreau să-l transmit este că nu poţi fi un bun prezentator sau realizator dacă nu ai fost reporter. Vreau să le trezesc dragostea pentru munca de teren şi celor care vor să ajungă direct pe sticlă. Studenţii mei îmi sunt prieteni, nu mă comport ca un dascăl rigid.

Ai intra în politică?

Nu mă tentează politica acum. Prefer să fac bine meseria mea. Nu aş putea să mă transform într-o maşină de vot, după cum dictează partidul. E mult mai bine de partea aceasta a baricadei, în tabăra presei.

Dacă ai avea puterea, ce ministru/miniştri ai remania? 

Aş face un guvern de tineri absolvenţi cu rezultate excepţionale. Şi le-aş da consilieri câţiva specialişti cu experienţă. Aş avea mare încredere într-un astfel de cabinet.

Foarte puţine lucruri despre Sandra Stoi­cescu cea din spatele camerei mai sunt cunoscute. Ce mai faci când nu eşti ocupată cu emisiunea, cu şcoala de televiziune sau cu acţiunile de voluntariat? S-au mai înmulţit lucrările din atelierul de sculptură?

Am o uriaşă responsabilitate în calitate de preşedinte al Fundaţiei Mereu Aproape. Campania „Apa trece. România renaşte!" e în plină desfăşurare. Construim 76 de case în zonele afectate de inundaţii. Am mers personal acolo ca să mă asigur că totul decurge cum trebuie. Aplauze merită colegii mei, jurnaliştii de la Antena 3 şi „Observator" şi, mai presus de toţi, oamenii care ne-au ajutat cu donaţii. Am strâns o sumă record - 850 de mii de euro în conturi, plus donaţii în materiale de construcţii, alimente, haine, rechizite. E un efort uriaş şi mă bucur că totul decurge bine astfel încât, până de Crăciun, toate aceste familii să aibă o casă nouă. Din păcate, nu mai e timp şi pentru sculptură...     

Cum îţi place să-ţi pierzi vremea, când mai e vreme de pierdut?

Ador să citesc în grădină şi să stau cu mama la cafea sau la un suc natural. Îmi place să mă plimb de mână cu cel drag şi să râdem mult. Să ne bucurăm de soare şi de o zi caldă... sau să ne jucăm în zăpadă. Să profit de ce e frumos în jur. Nu îmi place să merg în zonele foarte aglomerate în timpul liber. Prefer intimitatea familiei.

Fără de ce ţi-ar fi imposibil să trăieşti?

Fără liniştea pe care mi-o dă familia mea. E motorul meu.

De curând s-au agitat spiritele cu un nou pro­iect de lege care ar aduce presa sub controlul statului. Crezi în împărţirea strictă a ştirilor în jumătate negative, jumătate pozitive?

E o aberaţie! Viaţa nu este împărţită în jumătăţi perfecte. Sunt tot felul de proiecte stupide. Presa trebuie lăsată să se regleze singură cu ajutorul cititorilor şi al telespectatorilor. Sigur că şi noi avem derapaje, dar o lege de acest gen e pierdere de vreme.