Dezbrăcatu’, un comic de elită
0
De nouă ani spune „prezent“ la „Cronica Cârcotaşilor“ (în fiecare miercuri, de la ora 19.30, la Prima TV) într-un mod absolut inconfundabil - à la Dezbrăcatu’! Codruţ Keghes, un „comic delirant“, este categoric un „cascador“ al zâmbetelor…
Adevărul TV: Mulţi bărbaţi ar vrea să fie în locul tău, printre atâtea Bebeluşe. Povesteşte-le şi lor cum a fost colaborarea voastră la filmările noilor id-uri ale postului Prima TV?
Codruţ Keghes alias Dezbrăcatu': Colaborarea a fost cât se poate de haioasă. Afară erau 41 de grade Celsius şi noi filmam ID-uri de iarnă, încălţaţi în UGG-uri, îmbrăcaţi cu pulovere şi căciuli de blană pe cap.
Cum sunt fetele atunci când nu dansează? Cu care dintre ele interacţionezi cu cea mai mare plăcere?
Foarte simpatice. Având în vedere că suntem colegi, interacţionez cu toate în egală măsură.
Cu Oana mai ţii legătura, i-ai văzut fetiţa?
Sigur că da. Mi-a trimis fotografii cu fetiţa la două zile de la naştere. Suntem foarte apropiaţi şi sper ca după Revelion să mergem să o vizităm.
E mai dificil să distrezi oamenii astăzi decât era atunci când ai debutat tu în televiziune?
Eu zic că nu e mai greu. Atâta timp cât mergi pe stradă şi omul îţi zâmbeşte doar dacă te vede, atunci înseamnă că ţi-ai împlinit misiunea. Într-adevăr, există mulţi oameni trişti, pe care îi scoţi mai greu din carapacea seriozităţii.
Tu eşti actor, dar lumea te ştie doar de la radio şi televiziune. Eşti implicat şi în alte proiecte care să-ţi solicite harul (teatru, film, telenovelă)?
Am jucat în timpul facultăţii la Teatrul Naţional, dar acum nu mai am timp pentru astfel de proiecte.
Dezbrăcatu’, în uniformă de soldat neamţ
Ecologist convins, ai încercat să salvezi planeta cu bicicleta. Ce alte metode de salvare îţi mai trec prin cap, metode al căror exemplu ar trebui să-l urmăm şi noi?
Să aprind un milion de grătare, să fac un fum imens şi să văd dacă acea gaură neagră funcţionează. Dacă absoarbe tot, aşa cum se aude, înseamnă că vom scăpa de poluare, pentru că ar putea absorbi şi praful şi noxele... tot!
Ţi-a părut vreodată rău sau ţi-a fost milă de vreuna dintre „victimele" tale, pe care trebuie să admitem că le ridiculizezi fără răutate?
Nu. Mi-e milă de copii amărâţi, de bătrâni... Cu toate persoanele intervievate, după acea secvenţă pe care o vedeţi la televizor, râd, glumesc... suntem prieteni.
Trebuie că te simţi norocos să fii perceput ca un personaj pozitiv... Ce crezi că te ajută, cum reuşeşti să obţii astfel de reacţii?
Le dau câte 50.000 înainte de filmare! :-) Nu ştiu! Cred că este un har pe care Dumnezeu mi l-a dat. Îl păstrez şi am grijă ca persoana mea să fie la fel de plăcută şi pe viitor.
Chiar sunt curioasă, s-a supărat cineva pe tine, te-a dat careva în judecată, ai primit reproşuri, ameninţări?
În urmă cu doi ani, făceam un material la Muzeul Satului şi m-am întâlnit cu un grup de japonezi. Am început să vorbesc cu ei în japoneză à la Dezbrăcatu' şi la o săptămână după, s-a primit o sesizare la Prima TV cum că, din cuvintele folosite de mine, s-a înţeles că denigrez rasa galbenă. Cei de la Prima TV au cerut caseta să vadă despre ce este vorba. După vizionare mi-au spus: „băi frate, da' tu chiar ştii japoneza!". Ha-ha!
Bebeluşele Ioana, Cristina, Delia şi Cătălina l-au luat cu asalt pe Dezbrăcatu’
Cu Bote ai interacţionat până acum? În ce condiţii şi ce ţi-a spus despre prestaţia ta, despre modul în care-l parodiezi?
Suntem prieteni foarte buni. De foarte mulţi ani am depăşit acea barieră. El este cel care se ocupă de vestimentaţia lui Dezbrăcatu'.
Dar tu ce părere ai despre el?
Este un tip care munceşte foarte mult, un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, care nu face nimic cu jumătăţi de măsură.
Ce reuşeşte să te supere, să te înfurie şi cum faci la nervi, cum te manifeşti?
Îmi trece foarte repede orice supărare. Dacă ai fi un român naţionalist convins, cred că n-ai trăi mai mult de 30 de ani, pentru că te consumi şi îţi îmbătrâneşte creierul, la câtă prostie şi nesimţire este. Dacă ignori şi vezi totul în alte culori, mai roz decât realitatea, eu zic ca îţi este mai bine.
Este umorul cel mai bun medicament, te ajută latura ta comică să ieşi din orice „basma curată"?
Da! Sunt mândru de ceea ce am făcut. Am fost la Spitalul Marie Curie, unde am avut puterea şi curajul să mă duc la oameni care sunt grav bolnavi, oameni care sunt conştienţi de faptul că mai au foarte puţin de trăit. Am reuşit, pe lângă lacrimile de bucurie că am ajuns acolo, să le smulg un zâmbet şi să le dau din energia mea pozitivă. Acest lucru nu se compară cu absolut nimic! Am jucat la Teatrul Naţional şi alt gen de roluri. Iar domnul profesor Saizescu a spus că sunt un comic delirant. Am fost la doctor, să ştiti! E doar o formă de a spune.
Cu prietenul şi colegul tău Toni Tecuceanu doreai să formezi o clasă de actorie. Mai este un proiect valabil, pe care să-l duci la capăt de unul singur sau ai renunţat definitiv la idee?
Dumnezeu să-l ierte! Nu, n-am cum să fac acest lucru. Avem nevoie de susţinere, el de mine şi eu de el. Împreună formam un tot unitar. Singur, nu!
Ne spui şi nouă cel mai bun banc pe care l-ai auzit în ultimul timp?
Apropo de problemele cotidiene... Ce vede un optimist într-un cimitir? Numai plusuri.
Îmbraci costumul pestriţ de Crăciun şi de Revelion? Ce proiect ne pregăteşti pentru Sărbători?
După ce terminăm filmările la acest sezon, îl duc la curăţat şi îl pun apoi în cuier să se odihnească. În ceea ce priveşte proiectele, mi-am propus să tai porcul, să dorm, să stau cât mai mult cu familia şi să fim sănătoşi.
Se încarcă comentariile...
