Crăciun comunist sau Crăciun modern?

Ghid TV

Sanda Ţăranu (70) şi Malvina Cservenschi (30) sunt figuri reprezentative ale micului ecran pentru perioada ante şi postdecembristă. Frumoasele crainice de la TVR vorbesc despre parfumul Sărbătorilor tinereţii lor...

Adevărul: Care sunt diferenţele evidente dintre Crăciunul comunist şi cel de azi?

Sanda Ţăranu: În cea mai mare parte a vieţii mele, oficial, Crăciunul nu s-a sărbătorit. Dar să ştiţi că nu există regim totalitar, ateu, restricţionar, care să-i facă pe români să nu-şi cinstească sărbătorile. În copilărie şi adolescenţă, am sărbătorit Crăciunul numai în familie, foarte numeroasă la timpul acela. Au fost şi vremuri bune, dar şi perioade de privaţiuni.

Televiziunea, ca şi scena, te acaparează cu totul. Din 1963 de când am intrat în Televiziunea Română şi până când m-am retras din activitatea de crainic, nu-mi aduc aminte să fi avut prima zi de Crăciun liberă în totalitate. Îmi spuneam că sărbătoresc Crăciunul cu marea mea familie, între mine şi telespectatori se crease o legătură pe care nu ştiu dacă o simt cei care apar astăzi la TV.

Care era atmosfera în televiziune de Crăciun? Ce restricţii aveaţi pe atunci la locul de muncă?

Toată suflarea era în sărbătoare. Se vedea peste tot! Pe stradă, prin magazine, prin casele oamenilor şi la Televiziune aşişderea. Programul pentru Revelion se pregătea încă din primăvară. Prin septembrie începea bătălia pentru sălile de repetiţii şi studiouri. Crăciunul nu era uitat! Doar că nu spuneam pe post „Sărbători fericite!" şi nu aveam voie să purtăm bijuterii cu însemne creştine.

Pe atunci venea Moş Gerilă. Vă aducea ceva la locul de muncă?

În holul mare de la intrarea principală se împodobea un brad imens şi acolo se înmânau cadouri pentru copiii salariaţilor. Bugetul alocat Televiziunii se cheltuia cu măsură. În primul rând pentru producţii proprii: documentare şi seriale, spectacole de teatru, manifestări artistice preluate de pe scene, achiziţii din străinătate. Pentru cadourile noastre nu prea mai rămâneau suficiente forţe financiare.

Vă este dor de ceva din acea perioadă?

Mi-e dor de tinereţea mea şi nu ştiu dacă am profitat suficient de ea. Uneori mi-am neglijat soţul, familia, prietenii, din cauza programului supraîncărcat. Însă au fost îngăduitori cu mine, pentru că au înţeles şi le mulţumesc. Mi-e dor de seriozitatea şi de responsabilitatea cu care se lucra atunci.

Nu înseamnă că aveam nişte feţe acre, încruntate, că nu se mai şi glumea! Mi-e dor de relaţiile mele cu colegii, de locul acela de unde mă adresam oamenilor ştiind că pot să le aduc clipe de bucurie. Dar acum, cred că unii dacă apucă să citească aceste rânduri... unii! care se consideră vedete, s-ar putea să mă persifleze, că sunt naivă şi că spun prostii. Ei n-au colegi, televiziunea a început odată cu ei, iar dacă apucă să aibă oarece succes îşi pierd repede simţul măsurii, se agită necontrolat şi mă întreb dacă n-ar trebui să-mi schimb mentalitatea.

Ce speraţi să vă aducă Moşul anul acesta?

Sănătate! Atâţia colegi am pierdut în ultima vreme, încât am sentimentul că este cel mai preţios lucru.

Ce le-aţi oferi românilor dacă aţi fi Moş Crăciun pentru o zi?

Bani? Locuri de muncă? N-am! Aşa că trebuie să inventez ceva! Aş alcătui un program cu cele mai frumoase momente din arhiva TVR. Se fac şi acum emisiuni retrospective, dar eu le-aş prezenta altfel. I-aş invita şi pe cei care le-au alcătuit la vremea respectivă. Atâţia câţi mai sunt. Ce punte aş crea între ceea ce a fost şi... Dar oare telespectatorii ar accepta ridurile care se văd acum pe chipul meu? Mai bine nu...

Ce nu rataţi acum la televizor?

Emisiunile informative ca să ştiu pe ce lume trăiesc şi să încerc să mă protejez.

Adevărul: Care erau emisiunile pe care le urmareai cu plăcere în perioada sărbătorilor în anii dinainte de ‘89?

Malvina Cservenschi: Îmi aduc aminte că programul era extrem de scurt. Nu ştiu să fi fost ceva special în perioada sărbătorilor exceptând bradul frumos lângă care prezentau programul crainicele TV. Locuind în Drobeta Turnu Severin aveam privilegiul de a urmări la posturile sârbeşti şi bulgăreşti: muzică, filme, desene animate şi alte programe. Pe programul naţional de televiziune îmi aduc aminte că aşteptam cu nerăbdare desenele animate „Mihaela".

Care este cea mai frumoasa amintire despre Crăciunul de atunci?

Era atât de puţin, dar era atât de intens încât după ce se termină, derulai în minte de nenumărate ori acele imagini minunate. Amintiri unice am în legătură cu zecile de discuri cu poveşti, muzică uşoară românească şi populară, cu artişti din afară, discuri pe care le memoram. Alte amintiri pline de adrenalină există din perioada în care ascultam Europa Liberă.

A existat vreodată un model, o crainică TV pe care o admirai în copilărie?

Savuram fiecare secundă atunci când vedeam o crainică TV. Le priveam ca pe nişte zâne, erau atât de frumoase şi transmiteau atâta caldură prin felul în care priveau în cameră, prin felul în care vorbeau. E deajuns să mă gândesc la Delia Budeanu şi parcă îi aud vocea care îmi pare şi acum magică. Era ca o zână bună!

Ce îţi place să vezi acum la TV, în perioada Crăciunului şi a Revelionului?

Îmi place foarte mult să ascult colinde, îmi place să văd materiale cu felul în care se pregătesc bucatele la ţară, să văd cum se păstrează tradiţiile. Şi tot de Crăciun întotdeauna mă cufund într-un fotoliu şi urmăresc un film clasic, în care, desigur, totul se termină cu bine.

Cum vezi diferenţa dintre Crăciunul trăit în comunism şi cel de acum?

Sărbătorile de atunci cu cele de acum sunt oarecum diferite în sensul că, în copilărie simţi altfel totul, iar amintirile rămân atât de vii! Dacă închid puţin ochii, simt mirosul bradului şi micile înţepături de la acele care ne intrau în piele atunci când agăţam globurile sau când puneam bucăţi de vată care să imite zăpada, simt mirosul acela unic de portocale care ajungeau destul de rar în casele noastre şi ştiu că păstram pe calorifer cojile pentru ca mirosul să se menţină câteva zile. Uneori le puneam la uscat şi apoi le foloseam pentru ceai! Atunci căutam cadourile în ghete de Moş Nicolae şi îl aşteptam pe Moş Crăciun „în carne şi oase".

Mâncarea avea alt gust atunci când ne băgam degetele în creme, când vroiam noi să mestecăm maioneza sau să tocăm legumele pentru salată! Crăciunul avea clar alt gust şi alte miresme! Acum Sărbătorile sunt minunate, dar mirosul cojilor de portocală nu mai e acelaşi, nici acele brazilor nu ne mai înţeapă atunci când în locul vatei, folosim un spray special. Moş Crăciun nu mai soseşte pe uşă, ci îţi lasă o cutiuţă sub brad şi nici nu ne mai băgăm degetele în castronul cu cremă. Lucrurile se schimbă, totul se schimbă însă nu poţi niciodată uita magia Sărbătorilor de atunci!

Ce îţi doreşti să primeşti anul acesta?

Am primit deja un bilet pentru Londra, unde voi pleca în curând să-mi vizitez sora, părinţii, nepoţii, iar Crăciunul îl voi petrece în Maramureş, alături de cealaltă parte a familiei. Cred că acestea sunt cele mai frumoase cadouri!