Ayana Cernat: „Eu aş vrea să prezint o dată şi fără tati“
0
Micuţa Ayana şi-a făcut debutul în televiziune alături de tatăl ei, Cosmin Cernat, în emisiunea „Spune-mi preţul“, de la Kanal D. Emoţiile acestui eveniment au fost mai mari pentru părinte decât pentru copilul care a cucerit publicul prin naturaleţea sa.
Adevărul: Îţi doreai ca Ayana să-şi facă debutul în televiziune alături de tine?
Cosmin Cernat: Am spus şi în emisiune că a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea de prezentator. Pentru ea, va rămâne o zi de care îşi va aminti toată viaţa, mai ales că, trăim în era asta în care totul există stocat pe diverse suporturi şi poţi să revezi când vrei. M-am temut puţin, pentru că nu sunt adeptul expunerii excesive a copiilor.
Propunerea a venit din partea producătorilor?
Da, a fost mai mult o joacă. Era o emisiune pentru copii şi mi-au spus: „N-ai vrea să prezinţi cu Ayana?". Eu am întrebat-o întâi dacă-şi doreşte, iar ea, uitându-se la emisiune seară de seară, ştiind toate probele, având chiar probe preferate, a zis: „Da tata, aş vrea!". Şi atunci a fost o joacă şi o distracţie, nimic mai mult!
Cum ai pregătit-o pentru ceea ce avea să urmeze, pentru filmare?
Eu doar i-am spus că trebuie să se supună unor reguli. Aşa cum face la şcoală sau la gimnastică aerobică! Pentru că pe ecran farmecul pe care copiii îl au vine din naturaleţea lor şi din nimic altceva. În momentul în care-i încarci şi le spui să nu facă una sau alta, se vede. Sigur că sunt lucruri care pot fi tolerate şi care nu pun în pericol emisia, că nu putea să fie vorba despre asta. Erau nişte reguli mici, dar eu am încurajat prin educaţia ei şi prin felul în care noi stăm de vorbă, un comportament natural, firesc.
Se uită la emisiunile şi-ţi spune ce i-a plăcut, îţi face ... observaţii?
Nu face observaţii, pentru că, pentru mine televiziunea este înainte de toate bun simţ. În faza ei primară, ca reporter şi ca jurnalist, televiziunea este bun simţ. Iar copiii au bun simţ şi văd. Dar, aveam noi separat un concurs de interactivitate cu publicul, prin SMS-uri, şi cadrele erau trase separat, iar eu eram costumat altfel.
Şi ea mi-a spus: „Tata, cum e posibil să fii îmbrăcat diferit în două emisiuni, asta nu e OK, să nu mai faci aşa." Avea dreptate. Concursul intrase puţin mai târziu şi atunci a trebuit să tragem cadrele cu alte haine. A dat urât, iar copilului nu i-a plăcut.
O vezi urmând o carieră în televiziune?
Eu nu vreau să facă nici televiziune, nici sport. Modul în care eu am educat-o este că: dacă vrea să se facă profesoară de geografie, atunci să se facă profesoară, iar dacă vrea să se facă cântăreaţă, să se facă cântăreaţă. Pentru că în lume sunt doar 22-23 % de oameni care fac într-adevăr ceea ce le place. Ideea este ca ea să facă în viaţă ceea ce-i place! Asta contează cel mai mult. Restul sunt poveşti!
Poţi să umbli la educaţie, să trimiţi copilul la cele mai înalte şcoli, poate să ajungă ceea ce englezul numeşte „very well educated" sau ceea ce francezul numeşte „bonne sanse", dar asta nu înseamnă că ea va fi fericită. Iar ideea pe lumea asta este ca ea să fie fericită.
Pe viitor, vor mai fi ocazii în care ea să apară alături de tine sau în alte proiecte de televiziune?
Eu nu mă opun, dar va trebui să vedem despre ce anume este vorba! Dacă sunt situaţii bune, căreia ei îi plac sau care o avantajează, atunci da, sunt de acord! Altfel, nu!
Nu îţi e teamă că această expunere ar putea s-o afecteze, să o schimbe?
Ba da. La nivel psihologic, pentru copii, asta poate fi în timp, o mare problemă. La nivel de dezvoltare a individului, la 16, 17 sau 18 ani, acest lucru se poate reflecta. Repet: mie poate să-mi placă să joace în filme, dar dacă asta nu este OK pentru ea, am să i-o spun. Trăim într-o lume în care este foarte greu să impui bariere şi restricţii la nivel informaţional.
Pentru ea, eşti mai întâi tată şi apoi prieten?
... întâi, prieten. Sigur că tată îi sunt oricum. Faptul de a fi tată nu poate fi schimbat! N-ai cum să schimbi părinţii, tot ce poţi să schimbi este să fii prieten sau să nu fii prieten cu copilul tău. N-ai cum să-ţi schimbi unchii, mătuşile, rudele, poţi doar să-ţi alegi prietenii. Dacă ei sunt în stare să aibă cu tine o relaţie de prietenie, atunci asta este fabulos.
Îţi face plăcere s-o ajuţi la teme?
Da, o ajut. Eu am fost foarte pasionat de matematică, chiar ar fi trebuit să dau la Facultatea de Matematică, la sugestia unei mătuşi. Dar eu am dat la sport. Sistemul în care ea lucrează este un sistem step-by-step, unul pe care eu îl ador, pentru că până în clasa a IV-a pentru ei totul este o joacă şi fac de plăcere ceea ce vor. Adică ea merge de plăcere la şcoală, se distrează, învaţă o mulţime de lucruri. De aceea, prin comportamentul ei este extrem de liberă. Ceea ce, la un moment dat, pentru cei care nu o cunosc, ar putea să fie deranjant, dar eu nu am nici o problemă cu chestia asta.
Degeaba îi spui să nu facă un anumit lucru, ea va încerca. După care, desigur dacă ştii să gestionezi şi să contrabalansezi cu exemple tot timpul, perioada în care ea se dă cu capul de pragul uşii este mult mai scurtă, că de dat, se dă oricum.
Nu e unul care s-a născut ascultător şi chiar este anormal să fie cuminte. Ideea este să cunoşti, să încerci, să inovezi, adică exact ceea ce fac ei la vârsta asta.
Cum a fost la filmări, cum te-ai simţit în faţa camerelor?
Ayana Cernat: Bine! Nu am avut emoţii, nu mi-a fost frică. Mi-au spus pas cu pas ce am de făcut şi atât. N-am făcut repetiţii acasă. Când am ajuns în studio, tati făcea repetiţii cu cei mari şi, după aceea, am făcut repetiţii cu copii, pentru că ajunseseră toţi concurenţii. Nici concurenţii nu aveau emoţii, mai puţin o fată, care la „învârte roata" nu a dat cu prea multă putere.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult acolo?
Mi-a plăcut când s-a învârtit roata. La repetiţie, mi-a plăcut pentru că toţi au dat 100. Concurenţii erau foarte drăguţi şi am vorbit cu ei.
Care a fost cel mai dificil moment?
Mi-a fost greu când am intrat prima dată în studio şi la marea finală, atunci am avut emoţii pentru concurenţi.
Îţi doreşti să mai prezinţi alături de tatăl tău?
Aş vrea să prezint o dată şi fără tati. Cred că m-aş descurca, dar cu concurenţi copii. Mi-ar plăcea să apar doar din când în când, dar nu să fiu prezentatoare TV.
La ce îţi place să te uiţi la televizor?
Îmi place serialul „Hannah Montanna", mă uit la toate filmele de pe Disney Channel şi mă uit la toate emisiunile lui tati şi la „Dansez pentru tine". Îmi plac costumele, îmi place cum dansează, mă uit aşa... de plăcere.
Tu ştii să dansezi?
Nu, doar că am făcut ore de dans şi îmi place să mă uit la emisiuni în care concurenţii dansează. Nu mai fac acum, pentru că aveam prea multe pe cap: făceam şi pian, şi pictură, şi gimnastică... aveam mult! Făceam şi dansuri, aşa că am ales să mă las de dansuri. Altfel, îmi place valsul!
Ţi-ar plăcea să apari în videoclipuri sau în reclame?
Nu! Îmi place să mă vadă lumea, dar dacă aş deveni cântăreaţă, mi-ar plăcea să apar la Sala Palatului, ca şi Cleopatra (n.r. Cleopatra Stratan).
Ce faci în timpul liber?
În timpul liber, merg în mall să mă joc cu o colegă de-a mea. Mergem la locul de joacă şi ne jucăm cu ce găsim pe acolo. Îmi place să cânt. Mama nu mă duce la şcoală de muzică, dar aş vrea să primesc cadou un microfon, ca să pot să cânt. Eu vreau să fiu un pop star, pentru că îmi place Hannah Montanna.
Se încarcă comentariile...
