Alina Bădic:„Începe epoca spiritualităţii!“

Alina Bădic abordează orice temă, chiar şi pe cele stranii, cu un firesc dezarmant. Vorbeşte aceeaşi limbă cu stelele şi traduce cu răbdare şi fineţe ce spun ele. “360 de grade”, emisiunea pe care o realizează şi prezintă la B1 TV, în fiecare sâmbătă, de la ora 16.30, este doar unul dintre lucrurile care-i reuşesc cu brio.

Adevărul: Ce anume te-a atras către ezoteric?

Alina Bădic: Este o preocupare mai veche, moştenită oarecum din familie, căci şi ai mei au preocupări în zona aceasta. A pornit ca hobby şi s-a dezvoltat prin prisma astrologiei. Emisiunea a fost ca o oportunitate de a transmite oamenilor lucruri de care eu cred că au nevoie, mai ales acum, când intrăm într-o epocă a spiritualităţii.

Crezi că ştii suficient despre ceea ce se vede, încât să vrei să descoperi şi ceea ce e mai puţin vizibil pentru toată lumea?

Am de învăţat şi din ceea ce se vede şi din ceea ce nu se vede. Şi ceea ce este paranormal şi ocult e foarte normal. Totul se integrează în acelaşi univers.

De ce ar trebui să nu ratăm emisiunea pe care o prezinţi - „360 de grade"?

Pentru temele de interes din zona mistică, pe care le abordăm din perspective diferite - şi filosofic, şi concret. Oamenii au nevoie de răspunsuri, iar feedback-ul pe care-l primim de la ei ne arată că emisiunea reuşeşte să le ofere în mare măsură. „Alege să nu te pierzi şi priveşte lumea detaşân-du-te de ea!" este motto-ul emisiunii, aşa încheiem fiecare ediţie. La baza acestei afirmaţii stă o filosofie de viaţă, care arată cât de important este să nu ne propunem lucruri mari în viaţă. Este înţelept să nu-ţi propui să ajungi neapărat undeva şi să te laşi purtat prin viaţă fără să te pierzi însă. Noi facem fix invers - avem aşteptări uriaşe şi ne rătăcim pe drum către fericire!

Crezi în Dumnezeu şi citeşti în stele cu plăcere. Cum se împacă astrologia cu Dumnezeu ?

Dacă te gândeşti la astrologie ca la ceva manipulativ, la acel horoscop care-ţi spune că mâine o să ai un accident, spre exemplu, atunci, nu se pune problema împăcării cu Dumnezeu. Dacă o priveşti însă dintr-o perspectivă filosofică şi nobilă, ca pe o ştiinţă care te ajută să te descoperi, atunci se împacă perfect. Ştiinţa astrelor, cum ne influenţează stelele prin energia lor, nu poate fi ceva malefic şi nu contravine niciunei religii.

Dacă vorbim despre un destin complicat, ce şanse avem noi ca oameni să-l schimbăm?

Punctul final este acelaşi, indiferent pe ce căi alegem să mergem. Sufletul se extinde până acolo unde se contopeşte cu ceea ce e mai pur. Se pare că la oamenii mai evoluaţi, liberul arbitru este mult mai mare, deci aceştia îşi pot alege chiar şi părinţii, locul şi momentul când să se reîncarneze. Pentru spiritele primitive însă, hotărârile se iau undeva în astral, la nivel macro. Destinul este implacabil pentru cei care nu au încă puterea, capacitatea de a lua decizii înţelepte - îi recunoaştem după modul cum se vaită şi cum îşi blamează soarta constant. Există mesaje pe care le primim, dar pe care nu le înţelegem. Când nu le înţelegem în mod repetat, ni se anulează liberul arbitru. Până la urmă e simplu - încerci să te depăşeşti pentru a te armoniza cu Universul, atunci meriţi să ai liber arbitru. Nu faci asta, atunci înseamnă că nu eşti pregătit.

Sunt lucruri pe care le-ai aflat şi pe care regreţi că le ştii?

Da, există. Lucrând în zona asta, e imposibil să nu primeşti informaţii despre viitorul tău şi al apropiaţilor tăi, unele de-a dreptul incomode.

Ce crezi despre vremurile pe care le trăim? Suntem noi atât de speciali să trecem prin şi peste aceste crize - economică, morală, de repere?

Ne-am îmbătat cu apă rece într-o perioadă care a fost mai permisivă, iar acum avem nişte restanţe sau, dacă preferaţi, ne pregătim pentru teză, pentru olimpiadă. Acum trebuie să învăţăm ceea ce n-am învăţat ani de zile. E de responsabilitatea noastră să luăm examenul. Şi nu mă refer la criza economică, ci la cea morală. Cea economică nu este decât o consecinţă firească a ei. Am avut o perioadă special creată să ne ofere libertatea de a ne îmbogăţi peste noapte, de a profesa doar de dragul banilor, de a ajunge celebri fără să merităm, de a greşi faţă de suflet în favoarea acumulărilor materiale şi totul, evident, cu acordul Divinităţii. Ne-am pierdut busola, măsura, dozajul. E ca şi cum cineva ţi-a pus un topor în mână şi te-a lăsat să faci ce vrei pentru a vedea până unde poţi merge. Acum acea perioadă s-a terminat. Reperele timpului spun că începe o perioadă a purificării, a înălţării, a grijii pentru suflet. Şi cum să te purifici dacă trăieşti pe picior mare, într-o opulenţă totală, dacă nu ştii ce e acela sacrificiu?! Suferinţa, boala, postul te înalţă spiritual. Ceea ce trăim acum este ceva firesc, un preambul al unei epoci în care nu vom mai fi atât de ancoraţi în concret. Destinul ne va obliga pe toţi să facem lucrurile care ne reprezintă cu adevărat. Cei care vor face lucruri corecte şi care sunt în armonie cu ei înşişi, chiar nu vor simţi perioada asta ca pe o corvoadă.

Iar cei care nu sunt în armonie nici cu ei, nici cu ceilalţi?

Aceia e de dorit să înţeleagă câteva lucruri. Energia e finită, nu poţi să faci totul perfect. De aceea trebuie să te limitezi şi să te concentrezi asupra priorităţilor. Altfel îmbătrâneşti psihic înainte de termen. Boala secolului este boala oboselii psihice. De aici derivă nevrozele, anxietatea, depresiile multor oameni, pe scurt tulburarea sufletească. Sufletul trebuie hrănit zilnic cu lucrurile, activităţile care ne fac plăcere - citeşti o carte, mergi la un film, stai cu iubitul, prietenii, familia etc. Alegi o meserie care te reprezintă, tratezi totul în jurul tău cu iubire şi compasiune, încerci să nu-i mai judeci pe ceilalţi şi doar să-ţi controlezi reacţiile la acţiunile lor. Poţi să fii cel mai mare om de ştiinţă, cel mai mare savant, dacă nu eşti plin de iubire şi compasiune pentru semeni, atunci totul este în van din punct de vedere al evoluţiei tale spirituale. Degeaba faci acţiuni caritabile, dacă nu le faci cu iubire. Cu multă credinţă şi ceva mai multă smerenie, fiecare se poate reechilibra sau îşi poate menţine echilibrul. Până la urmă, Universul nu ne vrea nefericiţi şi nu unelteşte împotriva noastră. Tot noi suntem vinovaţi pentru ceea ce ni se întâmplă şi toate disfucţionalităţile pornesc de la propriile noastre greşeli. Nemulţumirile pe care le avem în mod repetat, cele mai persistente vin ca un semn că în zona respectivă există un blocaj sever. Până nu identificăm cauza, până nu ne reparăm greşeala sau greşelile, nu putem deznoda destinul, nu putem fi liniştiţi, luminoşi, fericiţi. Chiar dacă nu există reţete general-valabile pentru toată lumea, există câteva  repere de care, dacă ţinem cont, ne putem ajuta. Oamenii armonioşi pot părea indiferenţi, dar ei te ajută fără să te tulbure. De cealaltă parte sunt oamenii dezechilibraţi, agitaţi care, chiar şi atunci când te ajută, te tulbură.

În unele dintre emisiuni abordezi şi teme morbide, macabre. Bănuiesc că nu o faci pentru audienţă...

De cele mai multe ori, vorbind despre un lucru rău, reuşim să evidenţiem un lucru bun. Asta este premisa de la care pornesc, conform unui scenariu, alături de invitaţii mei. Sfârşitul lumii, spre exemplu, a fost o temă nu tocmai plăcută, pe care am abordat-o şi pentru care am primit şi reproşuri. Cu toate acestea, mesajul final a fost unul pozitiv, prin care am încercat să liniştim spiritele, arătând că lumea nu se va sfârşi, ci doar îşi va schimba mentalitatea, va accede într-o epocă a înălţării spirituale şi sufleteşti.

Ce e dincolo de moarte după părerea ta?

N-aş putea să spun cu certitudine (oamenii care o fac, se pripesc), dar cred că există ceva dincolo, care este mai mult decât o formă de manifestare energetică. Eu cred că spiritul îşi menţine structura, conştiinţa, dar memoria o pierde atunci când se reîncarnează.

Cum putem scăpa de blesteme, de demoni dacă nu credem în vrăjitoare?

Cei care au în destin protecţia divină nu au de ce să se teamă. Atunci nici cel mai teribil vrăjitor nu te poate lega sau blestema. Dacă ai sufletul împăcat şi conştiinţa curată, nu ai de ce să te temi. Frica este apanajul răului. Cei care au frici - de tot felul - au o încărcătură în subconştientul lor, se simt vinovaţi de ceva. Acolo se înmagazinează greşelile pe care conştientul nu le percepe. Semeni energie negativă, asta culegi. Rugăciunea şi slujbele, postul te pot ajuta foarte mult, la biserică te poţi încărca pozitiv.

Ştii cum am putea stopa o agresiune energetică, cum ne-am putea proteja de vampirii energetici?

Indiscreţia , bârfa, invidia, sfidarea sunt agresiuni energetice. Vampirizăm energetic şi atunci când judecăm pe cineva. Cel mai bun contraatac ar fi să nu răspundem cu violenţă sau tot printr-o agresiune, ci dimpotrivă, cu ceva bun. Atunci automat apare sentimentul de vinovăţie, de ruşine. De multe ori transmitem mesaje subliminale care-i agresează pe ceilalţi - când vorbim despre lucruri care lipsesc celorlalţi sau când ne lăudăm... Vorba aceea, nu e bine să vorbeşti în casa spânzuratului despre funie!

Spui că există fantome. Ce crezi despre extratereştrii?

Nu ştiu exact dacă mai există fiinţe cu conştiinţă pe alte planete, dar simt că da. Nu i-am văzut încă, dar aşa-mi spune mie sufletul.

Cum mai reuşeşte viaţa să te surprindă dacă tu citeşti în stele ceea ce urmează să ţi se întâmple?

Reuşeşte, sigur că da. Astrele îmi oferă nişte repere filosofice, chiar şi pragmatice, dar instrumentele sunt neştiute. Nu apare pe nicio astrogramă modalitatea prin care se întâmplă ceva. Nu vezi persoana, vezi vibraţia persoanei, tipologia. Vezi direcţiile, nu vezi contextul. Uneori mă aştept la ceva şi se întâmplă cu totul altceva!