23 august - Ziua Filmului Românesc, la HBO

Filme ale regizorilor români sunt difuzate luni, la HBO, într-o zi dedicată producţiilor autohtone. Irina Săulescu, actriţa din mult-premiatul „Poliţist, adjectiv“,  vorbeşte despre acest film, succesul de care s-a bucurat la Cannes şi despre condiţia actorului român.

Luni, 23 august, telespectatorii vor putea  urmări, în premieră, o selecţie din filmele de lung metraj şi scurt metraj produse şi lansate în România în 2010.

Seara va demara cu două scurtmetraje autohtone, cu un palmares bogat la festivaluri prestigioase din ţară şi de peste hotare: „Trenul foamei"  (de la 19.00, în regia lui Viorel Timaru) şi „Caviar" (de la 19. 30, în regia lui Răzvan Săvescu). Primul spune povestea emoţionantă a prieteniei dintre un tânăr student şi un veteran de război, care îşi asigură venituri suplimentare folosindu-şi cupoanele de călătorie gratuită. În „Caviar" este prezentată viaţa unui tată văduv care se zbate să-i asigure un viitor artistic fiicei sale.

De la 21.45, rulează „Colivia", un scurtmetraj purtând semnătura regizorală a lui Adrian Sitaru. Producţia a fost premiată în cadrul Festivalului de Film de la Berlin şi are în palmares Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc la Festivalul Internaţional de Film Transilvania. Cu Adrian Titieni şi Clara Vodă în distribuţie, filmul explorează cu umor şi delicateţe păţaniile unui băieţel care încearcă să salveze o pasăre. În ciuda împotrivirii părinţilor, micuţul aduce zburătoarea acasă şi începe să o îngrijească. O experienţă cinematografică frugală, dar consistentă, care nu ar trebui ratată de cinefili.

După vizionarea „Coliviei", de la 22.00 puteţi urmări  alt scurtmetraj realizat de Adrian Sitaru: „Lord". De această dată, în centrul acţiunii se află un mic escroc care a găsit o modalitate ciudată de a-şi câştiga existenţa. Fură căţei din parcuri, apoi pretinde stăpânilor acestora răscumpărarea. În ciuda faptelor reprobabile, dictate de nevoile imediate ale supravieţuirii, eroul are un suflet mare.

Irina Săulescu şi Dragoş Bucur, soţ şi soţie în filmul „Poliţist, adjectiv“

 „Caravana cinematografică", lungmetrajul lui Titus Muntean, începe la 20.00, oferind telespectatorilor ocazia să îi vadă pe Dorian Boguţă, Iulia Lumânare şi Mircea Diaconu într-o ecranizare despre realităţile României anilor '50. Ambiţiosul activist de partid Tavi (interpretat de Boguţă) călătoreşte prin Apuseni cu o misiune importantă pentru ţară: prezentarea filmelor sovietice şi „culturalizarea" sătenilor. Convingerile lui Tavi se vor cutremura puternic, după ce o cunoaşte şi se îndrăgosteşte de bibliotecara satului, Corina (interpretată de Iulia Lumânare).  

Cei care nu au reuşit să vadă până acum sau doresc să revadă  „Poliţist, adjectiv", filmul care a obţinut, în 2009, Premiul Juriului secţiunii Un Certain Regard şi Premiul FIPRESCI, la Cannes, precum şi Trofeul Transilvania (la TIFF), să nu rateze

Redifuzarea acestuia, începând

cu ora 22.55 . Dragoş Bucur, Vlad Ivanov şi Irina Săulescu pot fi urmăriţi în această expunere cinematografică despre sens, în regia lui Corneliu Porumboiu. Irina Săuleascu ne-a vorbit despre condiţia actorului român, filmul care a făcut-o celebră, şi despre succesul de la Cannes.   

Adevărul TV: Cum a fost experienţa de pe covorul roşu, la Cannes?

Irina Săulescu: Te copleşeşte atmosfera, ai impresia că eşti acolo unde se întâmplă lucrurile, vezi peste tot oameni foarte frumos îmbrăcaţi, actori cunoscuţi. Pentru două săptămâni, acolo se mută lumea filmului, tot ceea ce e important în businessul acesta. De asemenea, eşti mult prea ocupat să te uiţi în jur, e o întreagă maşinărie pusă în mişcare, trebuie să respecţi un program strict, să mergi la interviuri, şedinţe foto, la premiera filmului, la discuţiile de după aceasta...La proiecţia oficială, cei din sală au aplaudat mult, au râs la nuanţe de limbaj. Au perceput lucruri atât de subtile... nu m-am aşteptat! Sunt spectatori avizaţi. 

Ce înseamnă pentru un actor o asemenea expunere?

Cannes-ul e o rampă de lansare, lucrurile se schimbă din momentul în care te duci acolo. E o carte de vizită impresionantă. Rgizorii şi producătorii te privesc altfel. Se poate să ai norocul să vină un agent la tine şi să îţi propună ceva, dar se întâmplă mai rar. Astea sunt cazuri extrem de fericite. Beneficiul e că întâlneşti foarte mulţi oameni interesanţi, călătoreşti foarte mult cu festivalurile. 

Spune-mi despre rolul tău din „Poliţist, adjectiv", cum ai intrat în pielea profesoarei de română?

Am făcut „research" chiar în liceul pe care l-am absolvit, Dimitrie Bolintineanu din Bucureşti. Profesorii mei erau foarte fericiţi că am ajuns acolo unde mi-am dorit. De la 15 ani am ştiut foarte bine ce vreau să fac. Am început  să învăţ actorie la Teatrul Podul, la Cătălin Naum. Când m-am dus eu acolo, în tenişi şi purtând codiţe, şi i-am zis că vreau să mă fac actriţă nu m-a luat în serios. Mi-a spus „Bine, să vii cu taicătu' mâine! ". Şi aşa am făcut. A doua zi m-am prezentat cu tata. După primul an în care a văzut că nu e o toană de-a mea, Cătălin Naum a început să mă distribuie în piese de teatru. Făceam liceul Dimitrie Bolintineanu şi eram actriţă la Podul.

Şi ai părăsit acum scena teatrului pentru film sau te putem vedea şi la teatru?

Acum nu mai joc la teatru. Îmi place foarte mult filmul... Nu exlud însă să mai apar în piese. Am jucat pe scena teatrului înainte să intru la ATF (Academia de Teatru şi Film). La Teatrul Naţional l-am întâlnit, de exemplu, pe Vlad Ivanov. În „Tamerlan cel mare" am jucat împreună.

Pe Dragoş Bucur, soţul tău din „Poliţist, adjectiv", îl ştiai înainte de acest film? 

Pe Dragoş Bucur îl ştiu de la Teatrul Podul. El a venit la un an după mine, l-a adus o prietenă de-a mea. Ne ştim foarte bine, am făcut turnee împreună, am jucat împreună. Însă după ce am intrat la facultate, drumurile noastre s-au separat. Filmul lui Porumboiu ne-a dat ocazia să ne reîntâlnim.

Cum e viaţa tânărului actor în România? Cum se luptă să intre într-o distribuţie, ce face ca să „existe", să fie recunoscut şi plătit ca atare?

Tânărul actor român se zbate în chinuri. Merge la castinguri. Trebuie să fie peste tot. Trebuie să fie informat, e un business mobil, trebuie să ştie cine face casting, cine/ce filmează.... Când am citit scenariul filmului „Legături bolnăvicioase" mi-a plăcut atât de mult încât am făcut tot posibilul să intru în legătură cu Tudor Giurgiu. Un prieten îmi dăduse  scenariul, am făcut rost de numărul lui Tudor Gurgiu, l-am sunat şi acesta mi-a zis , „Ok,  du-te la casting! ". M-am dus şi n-a fost să fie. (râde)

Acum eşti implicată într-un proiect?

Irina Săulescu (centru), primind aplauzele publicului de la Cannes.

În momentul acesta merg la castinguri. Profesia aceasta mă face să revin cu picioarele pe pământ. E adevărat, lucrurile sunt altfel acum, după Cannes, regizorii mă privesc altfel, dar în acelaşi timp trebuie să merg să discut cu lumea, să mă potrivesc unui anumit rol. Am fost la mai multe castinguri şi deocamdată aştept răspunsurile.

Nu e mai sigur să intri într-un sistem, să joci într-un serial/ într-o telenovelă, apoi să fii distribuit într-o continuare? 

Poţi să alegi drumul acesta „safe", să intri într-un sistem, sau poti să tragi din greu, chiar să nu ai din ce trăi în anumite perioade, şi să faci film. E o chestie de opţiune. Mă bucur de o anumită flexibilitate pe care o am acum, neavând familie. Probabil, apariţia copiilor poate schimba perspectiva. Aş juca într-un serial ca „Băieţi buni " sau ca „Lombarzilor 8". Telenovelele nu sunt ţinta mea... Dar îţi poţi face meseria onorabil în orice tip de producţie. Când te apuci de actorie, cel puţin la noi în ţară, ştii foarte bine că nu o să ai o viaţă roz. În momentul în care ai ales drumul acesta, ţi-ai asumat o viaţă cu suişuri şi coborâşuri...