cinema

Ducesa Titlu original: The Duchess Filmul este inspirat din viaţa Ducesei Georgiana de Devonshire, o personalitate care, prin atitudinea adoptată, şi prin tumultuoasa ei viaţă a scandalizat

Ducesa

Titlu original: The Duchess

Filmul este inspirat din viaţa Ducesei Georgiana de Devonshire, o personalitate care, prin atitudinea adoptată, şi prin tumultuoasa ei viaţă a scandalizat întreaga Anglie a secolului al XVIII-lea. Ducesa Georgiana, interpretată de actriţa Keira Knightley (care a făcut o pasiune pentru rolurile de epocă), a fost o femeie foarte frumoasă, foarte inteligentă, dar şi vulnerabilă. Totodată, Georgiana a fost şi o persoană care a suferit enorm, din cauza soţului ei Ducele (Ralph Fiennes), care în paralel cu mariajul trăia o poveste de dragoste cu o altă femeie.

 Aventura soţului său a ajuns însă la urechile ducesei. Pentru a uita această durere, ducesa a început să ducă un trai extravagant, cheltuind sume fabuloase la jocurile de noroc şi petrecându-şi timpul în compania scriitorilor şi a pictorilor. Mai mult decât atât, ea ajunge să se îndrăgostească de un tânăr politician, pe care îl ajută să avanseze în carieră. Nonconformista ducesă  a fost de acord să ofere câte un sărut tuturor celor care îl votau pe norocosul tânăr care a ajutat-o să descopere dragostea adevărată.

Cursa mortală

Titlu original: Death Race

La patru ani de la prăbuşirea economiei Statelor Unite, schimbări importante intervin în viaţa tuturor. Astfel, rata şomajului şi a criminalităţii a atins cote alarmante. În acest context, Jensen Ames este acuzat pe nedrept pentru moartea soţiei sale, despărţit de fiica sa şi închis în cumplita închisoare Terminal Island.

 El trebuie să înveţe să lupte pentru viaţa lui şi să joace cu regulile din această închisoare. Pentru a supravieţui în condiţiile de aici, deţinuţii sunt forţaţi să participe la o cursă extrem de dificilă, o cursă pe viaţă şi pe moarte, la finalul căreia numai câştigătorul are dreptul la viaţă, se poate reîntoarce în celula sa,  în timp ce restul participanţilor sunt ucişi.

Mai mult decât atât, concurenţii trebuie să cumuleze cinci victorii pentru a fi eliberaţi. Dar pentru o asemenea izbândă, ei trebuie să manevreze o maşină încărcată cu arme şi să lupte pentru primul loc. Dorindu-şi să fie din nou alături de fiica sa, Jensen Ames (Jason Statham) se înscrie în această cursă cumplită.

Oglinzi malefice

Titlu original: Mirrors

După ce îşi ucide accidental partenerul, detectivul Ben Carson, interpretat magistral de Kiefer Sutherland, este obligat să-şi dea demisia din poliţie şi ajunge să lucreze ca paznic de noapte. Noul său loc de muncă este într-un magazin care a fost distrus în urma unui incendiu şi care, cu mulţi ani în urmă, funcţionase pe post de spital de psihiatrie, în care se practicau tratamente experimentale pentru vindecarea schizofreniei. Spre surprinderea lui, Carson constată că deşi totul în jurul său este devastat, oglinzile din magazin sunt intacte.

După puţin timp, fostul detectiv începe să aibă halucinaţii. Astfel, în timp ce priveşte oglinzile, el începe să simtă cum o prezenţă malefică încearcă să îl rănească. Însă, Ben Carson nu a uitat să facă muncă de investigaţie. El începe să inspecteze locul şi ajunge să-şi dea seama, încet-încet, că oglinzile au o putere neobişnuită. Sunt cele care îi determină pe oamenii care îşi privesc reflexia în ele să săvârşească cele mai crude acte de autoflagelare.

Citeşte şi arde

Regie: Etan & Joel Coen; Distribuţie: George Clooney, Brad Pitt, Frances McDormand, John Malkovich

Un angajat al trezoreriei execută un adulter cu soţia unui analist CIA. O femeie între două vârste (Frances McDormand) vrea liposucţii şi alte operaţii estetice. Dar analistul (John Malkovich, într-o formă de zile mari) este alcoolic, se abate de la sarcinile şi responsabilităţile pe care le are şi de aici i se trage concedierea... care va pune în mişcare un mecanism complex şi haotic din care vor rezulta decese, urmăriri şi o vizită la ambasada Rusiei.

Recent oscarizaţii - pentru „No Country for Old Men“- fraţi Coen se joacă, împreună cu actorii lor favoriţi (mai toată distribuţia a mai trecut deja prin cel puţin încă un film Coen) de-a comedia neagră. Intriga se dezvăluie treptat-treptat, momentele de un absurd sublim se succed distanţate de paranoia şi urmăriri care nu sunt tot timpul discrete.

Actorii se descurcă de minune (fraţii Coen au scris special rolurile pentru prietenii lor), prin replici se strecoară ironia fină şi tăioasă devenită emblemă a duo-ului auctorial. Defectele fiecăruia dintre personaje generează efecte care se succed într-o cavalcadă de momente ilare.

 Totuşi anumite chestiuni scârţâie şi nu ar fi vorba despre atotputer-nica autosuficienţă a fraţilor Coen, cât mai ales despre  comedia cu proşti pe care autorii o tratează ca pe o comedie pentru proşti. Burn after Reading îşi coboară singur standardele şi virează din când în când în tr-un caricatural ieftin. Spectatorul este şi el luat peste picior ca şi eroii din film: este lăsat uneori să orbecăie după mistere pentru ca apoi fraţii să i le explice la nivel de grădiniţă.

Pe scurt, năzbâtiile lui Etan&Joel merită doar pe alocuri aplauzele cinefililor şi stârnesc ocazional hohote de râs.