Superbingo confiscă „Minutul de aur“

Superbingo confiscă „Minutul de aur“

Antena 1 face duminica seara audienţe record, cu noua „punere în scenă“ a unui joc vechi de câteva sute de ani.

Superbingo Metropolis, demarat în ulti­ma duminică din luna septembrie, a spulberat până acum recordurile de audienţă, la toate ediţiile difuzate. Postul Antena 1 şi-a adjudecat mai multe săptămâni la rând „Minutul de aur“ – glo­ria supremă a ratingului şi „densitatea maximă“ a numărului de telespectatori pe secundă... pătrată – în intervalul orar de difuzare a emisiunii (22.00 – 01.00).

Peste un milion de români urmăresc Super­bingo Metropolis, la fie­­care ediţie, cu su­fle­tul la gură şi cu setul de cartonaşe la purtător, în speranţa că vor figura prin­tre fericiţii câştigători ai milioanelor de euro puse în joc.

Sărăcia, curiozitatea, adrenalina, surpriza, umorul - indiferent care ar fi combinaţia de factori care îi îndeamnă pe atât de mulţi telespectatori să devină „complici“ în jocul moderat de inseparabilii Cornel Palade şi Romică Ţociu, un lucru e cert (iar celălalt probabil ): românii au vocaţie de „gambleri“ şi o eventuală nostalgie a „Las Vegas-ului pierdut“.

Reţeta unui atare succes – inexplicabil pentru unii, de domeniul evidenţei pentru alţii – este totuşi dificil de desluşit, având în în vedere că alte jocuri televizate cu „numere, cartonaşe şi bani“ nu au aceeaşi notorietate şi mor după câteva ediţii în semi-anonimat.

Eternul cuplu de comici Cornel Ţociu şi Romică Palade, versaţi în aborda­rea acestui tip de divertisment TV, se dovedeşte, încă o dată, unul dintre ingredientele de bază ale spectacolului. Lor li se alătură Raluca Lăzăruţ, „recalificată“ după trei ani la pupitrul ştirilor sportive, misteriosul domn Escu, precum şi personajul Mr. Bingo, în chip de „noroc ambulant“, care îi ca­­ută pe jucători acasă sau pe stradă pentru a-i premia.

Jocul de Bingo şi-a manifestat caracterul acaparator şi de-a lu­ngul istoriei. Originar de undeva, din Italia secolului al XVI-lea, în chip de distracţie favorită la târguri şi iarma­roace, jocul s-a răspândit pe întregul continent european, în Franţa, Anglia şi Germania. Spiritul nemţesc, ceva mai practic, a făcut ca, la un moment dat, strămoşul actualului Bingo să fie folosit ca tehnică educativă pentru predarea matematicii la copii.

Migrat în SUA, jocul a fost scos din anonimat şi comercializat de către Edwin Rowe, un vânzător ambulant de jucării, din New York. Atras de simplitatea regulilor şi de fascinaţia pe care o exercita asupra jucătorilor, Rowe a pus la punct ceea ce avea să devină jocul actual de Bingo, creând primul set de 12 cartonaşe.

Bingo a devenit rapid una dintre modalităţile favorite de colecta­re de fonduri în beneficiul parohiilor. Primul preot „vizionar“ care a avut ideea de a folosi jocul în acest scop a remarcat şi faptul că sunt nece­sare mai multe combinaţii, pentru a diminua posibilităţile de câştig simultan, pentru mai mulţi ju­cători. Bingo a fost apoi perfecţionat cu aportul unui matematician de la Universitatea Columbia, care l-a ajutat pe Edwin Rowe să pună la punct peste 6.000 de combinaţii, în cadrul unui singur joc.