Stela Popescu: „Lipseşte poezia!“

Actriţa Stela Popescu a vorbit despre plăcerea de a asculta muzică autentică, de suflet şi despre satisfacţia de a fi un artist complet, nu doar un interpret cochet. După numeroase roluri pe care le-a avut în film, în teatru şi în show-urile de televiziune, aceasta mărturiseşte că nimic nu e prea greu, dacă e făcut cu plăcere.

Adevărul: Coana Chiva, personajul pe care-l interpretaţi în serialul „Aniela“, de la Acasă TV, iese cumva din seria de rolurilor cu care ne-aţi obişnuit. De ce aţi ales această schimbare?

Stela Popescu: Tocmai de aceea l-am acceptat. Mi-a făcut o plăcere nebună rolul ăsta! L-am vrut din dorinţa de a face autentic un tip de om din popor, unul care spune adevărul, care are tăria de a spune adevărul chiar dacă iubeşte pe cineva, iar adevărul l-ar supăra. Are forţă de caracter... îmi place teribil de mult personajul. Pe urmă, eu sunt moldoveancă. Îmi este chiar la îndemână să-l fac.

Ce aţi simţit când v-aţi văzut transformată în coana Chiva? Mulţi nu v-au recunoscut!

Eu n-am fost niciodată foarte cochetă. Adică nu mi-am dorit să fiu Mona Lisa, nu m-a interesat. În teatru, am interpretat multe femei frumoase, am făcut deschideri de spectacole cu rochii din astea cu trenă, cu pene în cap... totdeauna, dar nu mi-am dorit să fiu aşa. Mie îmi plac caracterele! De aceea îmi place teatrul de revistă, pentru că poţi să apari în patru - cinci ipostaze, în acelaşi spectacol. Am jucat băieţi, ţigănuşi, bărbaţi, femei... Aşa că pentru mine nu a fost nicio surpriză.

În film însă, întrucât camera de luat vederi este crudă şi simte tot pe faţa ta, în clipa în care contrafaci ceva, nu iese, te simte lumea şi nu iese. Ceea ce-mi doresc de la acest rol e să fie autentic, să mă cunoască lumea după glas, nu după faţă. Faţa trebuie să fie a personajului.

Aţi cântat pe scena „Festivalului Crizantema de Aur“, de la Târgovişte. Ce înseamnă pentru dvs. această muzică?

Eu m-am simţit foarte bine, pentru că mi-au plăcut întotdeauna romanţele şi mi-a plăcut festivalul în sine, pentru că readuce în memoria publicului ceva ce tinereţea nu cunoaşte. ...şi este bine să asculte aceste cântece, nu doar pentru ritmul care poate este puţin prea lent pentru noua generaţie, dar pentru cuvintele atât de frumoase.

Ceea ce lipseşte noii generaţii este poezia, iar romanţa conţine enorm de multă poezie. Este ceea ce lipseşte tinerei generaţii şi ar trebui să înveţe, pentru că, până la urmă, dragostea rămâne veşnică! Civilizaţia îi obligă pe tineri să trăiască într-un anumit ritm alert! Unii se descurajează, îi preocupă demenţa asta după avere, după bani şi se secătuiesc. Ori romanţa este ceva ce le poate oferi poveşti frumoase.

Sunt prea ocupaţi pentru a-şi trăi povestea de dragoste?

Ştii cum e cu dragostea?! ...dacă ţi se întâmplă, este genial! După ce ţi se întâmplă, dacă ştii să o păstrezi este extraordinar! Nu o păstrezi decât dacă te dăruieşti total celuilalt. Eu am avut o căsnicie foarte fericită, foarte fericită. Singurul scop pe care îl aveam şi eu şi Puiu (n.r. Puiu Maximilian) era să ne facem plăcere şi bucurie unul altuia.

Dacă e comunicare, e imposibil să nu-ţi iasă treaba. Că aşa poţi să te îndrăgosteşti şi să te dez-îndrăgosteşti de o mie de ori. Bărbaţi frumoşi sunt pe toate drumurile, dar viaţa este una şi scurtă. Viaţa în doi este foarte frumoasă. Singurătatea niciodată n-a fost cântată!

Jucaţi în serial, în teatru, participaţi la festivaluri... Care este secretul acestei energii?

Dacă n-o ai, nu te apuci! M-a ajutat Dumnezeu să am puterea şi energia de a lucra. E o profesie care dacă îţi place, lucrurile sunt uşoare, sau, mai precis, nu te obosesc. Satisfacţia că ai făcut ceva bine în acest domeniu te scuteşte de orice oboseală. Tinerii mă tot întreabă: «Doamnă ce credeţi ca ar trebui să aleg, ce să fac?». Şi eu le spun: «Să-ţi alegi profesia care ţi se pare ţie că o poţi face cel mai uşor. Nu te faci contabil, dacă nu-ţi place matematica! Dacă nu poţi să tai, nu te faci chirurg! Dacă simţi că îţi e uşor pe scenă şi nu te handicapează emoţia, poţi să încerci actoria!».