Mitici de epocă în „Aniela“

Mitici de epocă în „Aniela“

Mult-aşteptatul serial de epocă „Aniela“ începe luni, 14 septembrie, la Acasă TV. Doi dintre protagoniştii principali, Diana Dumitrescu şi Ioan Isaiu ne împărtăşesc experienţele trăite pe platourile de filmare.

Adevărul: Ce înseamnă pentru voi proiectul „Aniela“?

Ioan Isaiu:  Este o mare provocare şi o schimbare radicală a genului de personaj cu care am obişnuit telespectatorii până acum. Nu în ultimul rând, este o mare bucurie să pot participa la acest grandios proiect şi să fiu partenerul de joc al unor actori pe care îi admiram din tinereţe.

Diana Dumitrescu: După un rol pozitiv, unul negativ este ceva care mă ajută să mă dezvolt, să capăt experienţă. Mi-a dat ocazia sa studiez istoria Bucureştiului, să îmbrac rochiile create pentru moda vremii... Tot ce ţine de „Aniela“ este fascinant şi provocator!

Cum v-aţi adaptat cerinţelor epocii pe care o reconstituie serialul - costume, limbaj, maniere?

I.I.: Pot spune că am exerciţiul adaptării la diferite epoci, datorită pieselor de teatru în care am jucat pe scena diferitelor teatre. Dar asta nu înseamnă că nu a fost mult de muncă şi mai este încă, în continuare. Nu poţi pierde nicio clipă rigoarea pe care ţi-o impune comportamentul formal al epocii, modul în care se purta un costum sau relaţionarea cu cei din jur.

Orice scăpare este atât de evidentă în lumea pe care am creat-o cu toţii, încât, dacă nu eşti foarte atent, devii brusc un „extraterestru“.

D.D.: La început a fost ceva mai greu... Cu limbajul şi manierele m-am obişnuit destul de repede. Manierele elegante au fost dintotdeauna o pasiune, mi-a plăcut sa le studiez în filmele de epocă şi eram mereu încântată de graţia acriţelor.

Cel mai greu m-am obişnuit cu costumele, din cauza corsetului, dar acum sunt de-a dreptul încântată de modul în care îmi este pusă talia în valoare.

Faceţi amândoi parte din aceeaşi familie, Lăptaru. Vorbiţi-ne puţin despre personajele voastre.

I.I.: Familia Lăptaru este un contrapunct al lumii elegante şi formale de la 1900. Asta fără a risca să nu mai fie parte integrantă din ea. Mitică este un tată ultra-iubitor şi, în felul lui, face totul ca lui şi alor lui să le fie bine.

Lăptarii vor avea întotdeauna senzaţia că ei excelează în orice şi mai ales că au întotdeauna dreptate. Nu e greu de imaginat ce poate ieşi din asta. Important este că legăturile din familie sunt foarte strânse. Singurele probleme sunt cele care se nasc între generaţii, ca în orice familie.

D.D.: Polixenia este o răzgâiată! Un fel de Paris Hilton a Bucureştiului la început de secol XX! Iscă mereu controverse în jurul ei, este extrem de alintată, plină de sine şi sigură de ea cu banii lui Papa! Ştie că acesta o iubeşte foarte mult şi ar face orice pentru ea, aşa încât are cele mai inimaginabile dorinţe... Se cearta mereu cu fratele mai mic, iar relaţia cu bunica ei este un calvar. În ochii Polixeniei, bunica este o ţărancă, ce îi compromite viitorul!

Ce vi se pare cel mai dificil în legătură cu serialul/rolul pe care îl interpretaţi?

I.I.: Păstrarea mitocăniei ca un firesc al personajului fără a părea forţat sau a-l transforma într-un clown. Asta pentru că aici intervine compoziţia pentru personaj. Nu este un „dat“ al meu...

D.D.: Cred că cele mai grele secvenţe pentru mine sunt cele în care cânt... Trebuie sa fiu foarte serioasă şi să cred că ceea ce fac este „mirobolant“. Mă abţin destul de greu să nu râd!

Ce vă place cel mai mult în ceea ce aveţi de făcut?

I.I.: Posibilitatea de a te juca, de a-ţi lăsa imaginarul să lucreze şi, nu în ultimul rând, „teleportarea“ în epoca res­pectivă. Sper ca trecerea de la băiatul bun la mitocan să fie de bun augur!

D.D.: Tot! Îmi place la nebunie personajul meu. Deşi este unul negativ, sper că va fi îndrăgit de către telespectatori!