Împreună de jumătate de secol

Ea e una dintre marile doamne ale teatrului romπnesc. Chipul i-a rămas tπnăr, la fel şi sufletul. El e susţinătorul ei, "cel care îi ţine foile" atunci cπnd repetă textele. Şi

Ea e una dintre marile doamne ale teatrului romπnesc. Chipul i-a rămas tπnăr, la fel şi sufletul. El e susţinătorul ei, "cel care îi ţine foile" atunci cπnd repetă textele. Şi amπndoi sunt, după cum mărturisesc, "doi oameni care şi-au trăit toată viaţa în pantaloni scurţi, nu în smoking". Ileana Stana Ionescu şi soţul ei, Andrei, formează un cuplu de aplaudat.

"De multe ori, aproape de ceas de seară, pe la cinci, cu cπtva timp înainte să plec la spectacol, facem o cafeluţă şi începem şedinţa de depănat amintiri. Să readucem trecutul în realitate e unul dintre cele mai dragi lucruri din viaţa noastră sublimă, petrecută împreună". În ochii ei citesc fericire şi linişte. Lπngă ea, într-un fotoliu, şade soţul. Se completează unul pe altul, iar propoziţiile începute de ea curg spre final rostite de el, ca şi cum ar fi una şi aceeaşi fiinţă. Ileana Stana radiază. Andrei zπmbeşte şi o soarbe din priviri.

Secretul căsniciei trainice

S-au cunoscut la teatrul din Reşiţa. În "Şcoala femeilor" de Molière, ea era ingenua inocentă, el amorezul. Au trecut 51 de ani de atunci. Doar anii. "Iubirea din prima clipă a rămas şi va rămπne vie".
Care e secretul unei căsnicii atπt de reuşite? Ea crede că o familie întemeiată la o vπrstă mai crudă e mai temeinică.

"Te dai după partener, devii mai tolerant. Aşa a fost la noi şi aşa va fi pπnă la sfπrşitul existenţei noastre". Iar Andrei surπde şi aprobă: "Da, cu siguranţă aşa va fi. Noi ne-am purtat mereu ca nişte adolescenţi. Alerg pe stradă, nu îmi e ruşine să umblu în trening".

Au aniversat anul trecut nunta de aur, 50 de ani de căsnicie, şi îşi amintesc cu emoţie evenimentul. Le-a plăcut mult, mai ales pentru că nu se căsătoriseră religios, la doi ani după ce s-au cunoscut.

Iată-i acum, în faţa mea, îmbrăţişaţi, rπzπnd... Sunt doi adolescenţi eterni, indiferent că într-o poveste din trecut sau din prezent, azi undeva în vreo piesă de Molière sau mπine la o plimbare în parc, într-o zi de primăvară.