Eva Tofalvi: „Mai am zile în biatlon!“

Eva Tofalvi

Cea mai titrată biatlonistă din România, Eva Tofalvi, a terminat pe locul 14 proba feminină de sprint 7,5 km din cadrul concursului de biatlon al Jocurilor Olimpice.

Adevărul: Cum ai început biatlonul?

Eva Tofalvi: Provin dintr-o zonă în care schiatul este la ordinea zilei, adică din Harghita-Băi. La cinci ani aveam deja schiurile în picioare. Întotdeauna mi-am dorit să practic schi alpin, nu schi fond, însă nu am avut posibilităţi. Forţată de împrejurări, am rămas la schi fond. Acest sport este foarte dificil, te solicită foarte mult din punct de vedere fizic. Viaţa sportivă trebuie să fie exemplară, trebuie să alergi mult, aproape cât un maratonist, să schiezi, să mergi la sala de forţă. Nu există restricţii la mâncare sau băutură, însă nu poţi exagera din această cauză.

Eşti de două săptămâni aici, în Canada. Cum te-ai acomodat?

Da, este super! La început a fost greu, dar acum am început să mă simt mai bine.

Cum ţi se par antrenamentele de aici, din Canada?

Avem totul calculat din timp. Aşa că eu şi antrenorul Marton Simion am făcut tot ce se putea. Mulţi au crezut că nu voi fi în formă pentru Jocurile Olimpice, dar acum am dovedit că sunt sănătoasă şi pregătită să câştig.

Ai avut timp să ieşi din satul olimpic, Whistler?

De când am venit am stat mai mult în satul olimpic, pregătindu-mă pentru competiţie. Am mai ieşit noaptea, dar marea majoritate a timpului am stat în hotel, am dormit şi m-am antrenat. În schimb, oraşul Vancouver l-am văzut din avion. Nu am apucat să-l vizitez.

Din punct de vedere medical eşti bine?

Sunt 100% refăcută. Avem în echipă maseuri, care m-au ajutat mult.

Aşteptăm vreo medalie de la Jocurile Olimpice de la Vancouver?

Rămâne de văzut. Românii au venit pregătiţi, iar noi vom da totul pentru a câştiga.

Cât de greu este să câştigi la Jocurile Olimpice?

Este dificil, întradevăr. Trebuie să meargă perfect fuga şi tragerea. Asta în condiţiile în care zăpada este grea. Pentru toată lumea este greu aici, la Vancouver, mai ales având în vedere concurenţa în biatlon la ora actuală. Nicio sportivă nu are curajul să parieze că poate câştiga vreo medalie.

Ai deja 31 de ani, iar acum particioi la a patra Olimpiadă. Te retragi după Vancouver?

Schi fondul poate fi practicat la orice vârstă, chiar şi la vârste înaintate, până aproape de 40 de ani. Nu m-am gândit să renunţ până acum, nu sunt căsătorită, nu am copii sau o familie de întreţinut. Cred că mai am ceva de arătat în biatlon. Când nu o să mai pot, o să mă retrag singură. Nu aştept să fiu dată afară. Sunt cel mai sever critic al meu.

Ce părere ai despre practicarea sportului alpin în România?

Pentru biatloniştii români condiţiile de pregătire sunt aproape inexistente. La capitolul baze sportive stăm dezastruos. Am auzit că vor construi nişte pârtii noi. Prefer să nu mă exprim până nu văd cu ochii mei. Cu toate acestea, interes pentru biatlon există şi acum. Dacă mergeţi la vreun Campionat Naţional, o să vedeţi sute de copii înscrişi în compeţie.

Trăieşti exclusiv din biatlon?

Nu, mai am o pensiune în Harghita-Băi, se numeşte „Tofalvi". O ajut pe mama să o administreze. În rest, trăiesc bine din biatlon. Premiile la concursuri sunt bune, din contractele de publicitate o duc foarte bine. Nu câştig cât un fotbalist, dar sunt mulţumită.