Corneliu Porumboiu:„Avem idei preconcepute despre poliţişti“

Corneliu Porumboiu:„Avem idei preconcepute despre poliţişti“

Premiat şi aplaudat la Festivalul de Film de la Cannes şi la TIFF, filmul lui Corneliu Porumboiu este povestea unui tânăr detectiv, care refuză să aresteze un adolescent.

Adevărul: Scenariul filmului „Poliţist, adjectiv“ se inspiră dintr-un caz real?

Corneliu Porumboiu: Am auzit la un moment dat despre cazul unui băiat care şi-a turnat fratele la poliţie pentru trafic de stupefiante. Apoi am vorbit cu un prie­ten de-al meu care este poliţist şi care îmi spunea că are un caz pe care nu vrea să-l rezolve, pentru că nu vrea să aibă pe conştiinţă pe cineva. Şi din aceste două poveşti am început să scriu scenariul.

Poliţistul Cristi, personajul principal din film se vrea un model?

Cred că noi avem idei preconcepute despre poliţişti! Pentru că eu când mi-am făcut documentarea, am văzut că sunt foarte mulţi poliţişti care deşi au intrat în sistem au reguli vitale şi morale, au libertatea lor.

Dragoş Bucur a fost prima ta opţiune pentru rol?

Da, după ce am început să scriu scena­riul, am început să mă gândesc la el. Este un actor cu care am lucrat foarte bine, şi gândindu-mă la el am scris mai uşor.

Tema adolescenţilor care consumă droguri este o nouă „preocupare“ a regizorilor români? Mă refer aici şi la filmul lui Stere Gulea, „Weekend cu mama“.

Nu am văzut acel film, dar acestea sunt lucruri care se întâmplă, reale şi este normal să vorbeşti despre ele.

Se poate spune că este un film poliţist într-o abordare inedită?

Nu m-a interesat consecinţa acestei infracţiuni, cât mai ales povestea trădării dintre fraţi. O lege modernă poate să declanşeze o dramă biblică. Dar da, poate fi numit un altfel de film poliţist.

De ce ai ales oraşul Vaslui ca loc pentru filmări?

Poveştile le-am auzit de acolo, personajele sunt din zona aceea. Şi în plus, Vasluiul are altfel de străzi, altfel de oameni. Este o diferenţă foarte mare, şi nu cred că în Bucureşti puteam să găsesc astfel de locuri.

„Nu m-a interesat con­secinţa acestei infracţiuni, cât povestea trădării...“