Ecologiştii au identificat un nou factor care pune în pericol existenţa anumitor specii de animale: practicarea ritualurilor magice, în care părţi din corpurile unor păsări sau mamifere sunt folosite pentru prepararea poţiunilor „vrăjite“.
În lumea antică, bufniţa era simbolul înţelepciunii, însoţitoarea şi emblema zeiţei Pallas Athena. Regele Arthur a putut vedea lumea invizibilă graţie bufniţei sale şi tot această pasăre păzea palatul Minotaurului şi i-a salvat viaţa tânărului Gingis Han. Dar cine le va salva, astăzi, pe bufniţe de la dispariţia cu care le ameninţă vrăjitorii? Fundaţia World Wildlife a avertizat, recent, asupra scăderii considerabile a numărului de bufniţe care trăiesc în pădurile Indiei. Simpaticele zburătoare nocturne sunt vânate de vrăjitorii locali, care le folosesc penele, oasele, carnea şi intestinele în diferite ritualuri magice. Dispariţia lor din această regiune ar putea avea consecinţe dramatice asupra ecosistemului: bufniţele sunt principalul factor de control al înmulţirii rozătoarelor, întrucât un exemplar omoară înre 5 şi 20 de şoareci, şobolani sau popândăi, într-o singură noapte. Extincţia bufniţelor în India sau reducerea numărului lor până la un nivel critic ar determina înmulţirea paroxistică a rozătoarelor ceea ce ar avea influenţe negative asupra ecosistemului: reducerea suprafeţei junglei, deteriorarea culturilor agricole şi, nu în ultimul rând, apariţia unor boli răspândite de şoareci şi şobolani.
În ciuda faptului că Legea pentru Ocrotirea Naturii din India interzice vânarea bufniţelor, aceste răpitoare pot fi cumpărate cu uşurinţă „la negru". Indienii le asociază cu sufletele morţilor şi, chiar dacă le este frică de păsările vii, cele moarte sunt considerate „ghizi spre Lumea de Dincolo". Bufniţele sunt folosite şi ca momeli pentru răpitorii mari, iar anumite părţi ale corpului constituie „ingrediente" în medicina populară indiană. Mai mult, penele şi ghearele de bufniţă sunt accesorii apreciate în confecţionarea pălăriilor. Credinţe similare se întâlnesc şi în alte ţări din Asia Centrală, unde localnicii susţin că penele de bufniţă apără copiii şi animalele de influenţele malefice, dar şi în unele zone din Africa, în care aceste zburătoare sunt considerate simbol al Răului. Răpitoarele nocturne nu sunt singurele animale ameninţate de ritualurile magice. Există reţete de poţiuni şi infuzii „vrăjite", care includ sânge de liliac sau şobolan, blană de pisică sau organele interne ale diferitelor animale.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza