Andreea Raicu: “Nu am un plan de rezervă!“

Pentru prima ediţie a emisiunii „Probă de celebritate” (în fiecare sâmbătă, de la ora 20:30, la Prima TV), Andreea Raicu a acceptat să facă comerţ cu fructe la tarabă! Descoperă cum a experimentat vedeta anonimatul şi ce ne mai pregăteşte vara aceasta!

Adevărul: Ştiu că pregăteşti un proiect special pentru toamnă, proiect care te ţine ocupată toată vara şi despre care nu vrei să spui nimic. De ce e secret?

Andreea Raicu: Este ceva inedit şi nu pot să spun mai mult, pentru că aş strica surpriza. În plus, sunt o persoană superstiţioasă şi nu prea vorbesc despre planurile sau proiectele care nu au ajuns într-o formă finală, pentru că nu mă simt confortabil. Am senzaţia că forţez puţin norocul şi prefer să le aduc la cunoştinţa celor interesaţi în momentul în care ştiu că le-am dat forma finală şi sunt mulţumită de ea.

Ne poţi spune măcar despre ce gen de emisiune este vorba?

A.R.: Este un proiect în care sunt pionier, în sensul că formatul mă provoacă şi nu-mi este familiar. Cred că deja am spus cam mult, nu vreau să dezvălui nimic din secretele care sunt absolut sigură că vor incita pe telespectatori.

Să vorbim despre ceva ce ai făcut atunci! Pentru prima ediţie a emisiunii “Probă de celebritate”, te-ai “reprofilat” şi ai vândut fructe în piaţă. Cum a fost?

A.R.: A fost amuzant să vând cireşe în piaţa în care îmi fac de obicei cumpărăturile. Am fost pentru o oră “colegă” de breaslă cu cei de la care cumpăr în mod constant.

Cu ce ai rămas din experienţa asta?

A.R.: A fost un lucru nou, nu unul imposibil. E o altă cale de a comunica cu publicul, de a fi mai  aproape de el, dintr-o postură care e destul de riscantă, de altfel. Pentru că foarte uşor, dacă nu ai simţul măsurii şi nu realizezi că înainte de orice eşti un om ca oricare altul, poţi pica în ridicol. Eu m-am simţit bine, pentru că am fost crescută la adăpost de părerile preconcepute. De aceea, nu mi-a fost greu să mă pun în pielea unei vânzătoare de cireşe.

Colegii tăi de breaslă de la faţa locului au reprezentat o concurenţă serioasă?

A.R.: Desigur. Ei aveau experienţă, iar eu mă aflam pentru prima oară în această postură.

Te-a recunoscut toată lumea?

A.R.: Unii da, alţii nu. Preţul cireşelor era cam “piperat”, iar oamenii au fost uimiţi de acest lucru. În toată piaţa cireşele se vindeau cu 10 lei, iar eu le dădeam cu 30 de lei. Era un şoc pentru oameni să vadă un preţ atât de mare, aşa că se uitau şi la vânzător şi erau complet surprinşi, pentru că nu se aşteptau să mă vadă acolo.

A fost amuzant pentru că, după ce vedeau preţul cireşelor, nu erau foarte entuziasmaţi să le cumpere, dar am negociat, iar la un moment dat am mai scăzut preţul. Am avut de vândut 10 kilograme de cireşe într-o oră. Oamenii au fost foarte drăguţi. Le-am spus că trebuie să vând fructele respective, aşa că m-au ajutat şi le-au cumpărat. Unii le-au luat la preţul iniţial de 30 de lei, alţii au negociat şi au plătit mai puţin.

Ce te sperie la anonimat?

A.R.: Anonimatul, ca şi celebritatea, are avantajele şi dezavantajele sale. Nu pot să spun că mă sperie nici una dintre ele pentru că le experimentez pe amândouă. De pildă, atunci când merg în străinătate chiar mă bucur de anonimat.

Când devine insuportabilă pentru tine condiţia de vedetă?

A.R.: Când unii ziarişti îţi invadează intimitatea şi te simţi cam sufocat, mai ales în momentele mai puţin plăcute din viaţă. Dar, ca în orice meserie, care are părţi bune şi mai puţin bune, toate vin la “pachet” şi trebuie să le accepţi şi să te obişnuieşti, dacă îţi place într-adevăr ceea ce faci.

Se spune că întotdeauna câştigi şi pierzi ceva în acelaşi timp. Ce ai pierdut în favoarea celebrităţii?

A.R.: Nu pot spune că am pierdut neapărat ceva, fiindcă toate lucrurile pe care le-am realizat sunt rodul investiţiilor pe care le-am făcut.

Spre exemplu, dedicându-mi weekend-urile carierei, în nopţile în care prietenii mei petreceau, eu aveam grijă să mă culc devreme pentru ca a doua zi, la filmare, să fiu în formă. Uneori, însă, îmi doresc să dedic mai multă vreme celor dragi. Uneori nu-mi iese, dar compensez întotdeauna în perioadele de respiro de la televiziune.

Ca să fii un model, un idol, trebuie să ai anumite calităţi. Te consideri un model? De ce?

A.R.: M-am bucurat să văd că oamenii mă consideră un model. Din acest motiv am creat linia de haine Irina Schrotter – Andreea Raicu. Toată lumea mă întreba de unde îmi achiziţionez hainele pe care le port.

Le spuneam că sunt create de Irina Schrotter şi le căutau în magazine, dar nu le găseau, pentru că erau făcute special pentru mine. Prin urmare am realizat această linie vestimentară. În plus, am lansat şi o linie de tricouri, care se vinde foarte bine. Un alt exemplu ar fi că s-a lansat un adevărat trend din tunsoarea bob atunci când am decis să mă tund aşa.

Mă bucur că pot ajuta şi că pot fi o sursă de inspiraţie pentru oameni.

Dacă n-ai mai putea face ceea ce faci azi, de ce anume te-ai apuca? Practic, ai un plan de rezervă?

A.R.: Viaţa mi-a oferit întotdeauna surprize plăcute şi mi-a deschis multe oportunităţi. Aşa că, în momentul în care se va întâmpla să nu mai fac televiziune, cu siguranţă viaţa va avea ceva pregătit pentru mine.

De ce crezi că senzaţionalul şi morbidul au atâta succes astăzi?

A.R.: M-aş bucura mult dacă nu ar mai fi atât de mult promovate violenţa şi prostul gust. Din păcate, îmi dau seama că necesitatea audienţelor, corelată cu apetitul sporit al poporului nostru pentru senzaţional şi chiar pentru lucruri morbide, crează un cerc vicios.

Posturile de televiziune îşi construiesc grilele, formatele şi programele informative în interiorul acestui cerc. Totuşi, cred că există lucruri mai bune şi mai frumoase, care merită să fie promovate, care şi-ar găsi un public larg şi fidel, chiar dacă nu se încadrează în categoria acelora şocante, care prind atât de bine în ţara noastră.

Ştiu că-ţi place contextul în care trăieşti. De ce?

A.R.: Da. Mă simt norocoasă că viaţa mea a decurs în aşa fel încât sunt liberă să aleg oamenii pe care vreau să-i am alături. În plus, cei din generaţia mea, au avut ocazia de a experimenta, de a trece de la un stil de viaţă închistat la libertate, de a o descoperi şi de a o savura într-un mod pe care cei născuţi în ţări cu tradiţie democratică nu l-au testat.

Tocmai de aceea apreciez libertatea poate mai mult decât orice. Am putut alege, în deplină cunoştinţă de cauză, calea mea în viaţă, dincolo de tabuuri, tradiţii sau orice alte lucruri care intră, la un moment dat, în funcţiune.

3 lucruri pe care le-ai schimba dacă ai avea putere nelimitată…

A.R.: 1. Mentalitatea de observatori pasivi, care cred, din păcate, că ne este specifică. Chiar dacă ne nemulţumeşte ceva preferăm să constatăm şi să ridicam din umeri resemnaţi. Dacă fiecare ar face câte un mic gest, cu siguranţă multe lucruri s-ar schimba în bine.

2. Aş distruge ideea de fast-food, pentru că acest stil de viaţă realmente ne ruinează sănătatea. Sau, mai degrabă, aş aprinde în mintea fiecăruia acea sclipire de conştiinţă şi de bun simţ care face diferenţa între cei ce-şi respectă propria persoană şi cei care sunt total neinteresaţi de ceea ce mănâncă, beau etc.

3. Aş muta Bucureştiul pe malul unui ocean, pentru că iubesc marea, plaja. Apropierea apei mă relaxează şi mă încarcă de energie.

Care este cel mai mare vis al tău în acest moment?

A.R.: Sper ca noul proiect să placă telespectorilor, cel puţin la fel de mult cât mă provoacă pe mine, iar entuziamul cu care am început lucrul să devină o stare de spirit care să caracterizeze acest proiect pe termen lung.