Andra, cu ochii pe copiii-problemă
0
Când e vorba de făcut show, chiar şi unul care implică relaţia spinoasă dintre copii şi dadacă, Andra ascultă de sfaturile lui Măruţă.
Adevarul TV: Andra, îţi place tematica show-ului? La „O-la-la" era vorba despre muzică, acum, la „Singuri cu vedeta" e vorba despre copii. Faceţi multe repetiţii până iese emisiunea?
Andra: Ar fi fost culmea să accept propunerea fără să-mi placă tematica show-ului. Facem repetiţii în limite rezonabile, aşa cum se testează orice emisiune în platou, înainte de filmări. De altfel, emisiunea nu este în direct, deci nu suntem sub teroarea greşelilor live.
Care au fost cele mai dificile momente întâmpinate în timpul filmărilor?
Eu doar asist la momente dificile, nu le trăiesc. Adevăratele încleştări au loc pe câmpul de bătaie, adică în „casa groazei", în care un copil (aproape copil-problemă) întinde la maximum nervii unei vedete care este pusă în situaţia de a-şi testa limitele şi talentele de baby-sitter. Dar, dacă vreţi, cel mai dificil îmi e să-i conving pe invitaţii-dadacă să spună sincer ce le-a păţit pielea cât au vegheat copilul, findcă unii simt nevoia să romanţeze totul sau să camufleze adevărata caznă în amuzament.
Cum ţi se par micuţii din ziua de azi?
Nu copiii se schimbă, ci infrastructura, principiile şi tehnologia jucăriilor. Adică totul, în afară de evoluţia lor. Doar că, „pe vremea noastră", copilul avea mai multe îndatoriri decât drepturi. Azi, lucrurile stau exact pe dos. Şi ei înţeleg asta foarte devreme, de-aia sunt un pic mai încăpăţânaţi şi mai convinşi că eşti dator să le faci pe plac, orice-ar fi.
Ce a spus Cătălin după ce te-a văzut în emisiunea de la Antena 1? Îţi dă sfaturi, având în vedere că are experienţă în materie de show-uri TV?
Bineînţeles că mă ajută, în sensul că ne sfătuim în permanenţă asupra emisiunilor mele, asupra abordării. La început, aveam emoţii, respect ochiul critic în aceeaşi măsură în care mă tem de el, însă vă spun sincer că a avut tact şi a înlocuit orice posibilă critică printr-un sfat. Este unul dintre lucrurile care m-au atras la el: tactul, felul în care pune problema, fără să te ofenseze cu ceva. Dar lui chiar i-a plăcut, l-au amuzat formatul şi tărăboiul din scenariu.
În această ordine de idei, se mai întâmplă uneori să aveţi şi mici orgolii de oameni de TV, care să încingă spiritele? Cum treceţi peste micile furtuni ine-rente într-o familie?
N-am ajuns nici la micile furtuni, nici la marile furtuni. Eu cred că sunt „inerente", nu neg, însă noi nu am atins acest prag. Nu e cazul nostru, la noi e încă soare. Nu caut să idealizez, doar consemnez un adevăr. Şi nu, nu avem orgolii de „oameni de TV", poate şi pentru că eu nu mă consider un om de TV. Eu sunt cântăreaţă, asta e profesia mea, restul sunt doar nişte experimente distractive.
Ai plecat de la Pro TV la concurenţă. Nu te mai vedem, o vreme, la Măruţă în emisiune?
Cum vă spuneam, eu sunt artist şi n-am contract dictatorial cu nicio televiziune. Ăsta e avantajul moderatorilor TV care au în meniul principal profesional alte îndeletniciri. Eu sunt liberă să merg la câte emisiuni doresc, oriunde, însă fac asta atunci când prezenţa mea în emisiune are un rost.
Se încarcă comentariile...
