Prostimea

Oamenii slab instruiţi, uşor de manipulat, sunt majoritari, cam peste tot în lume, şi cu oasele lor se scrie istoria.

Aceşti oameni sunt „categoria socială ţintă" atât pentru producătorii de alimente şi bunuri de proastă calitate, cât şi pentru „producătorii" de iluzii şi minciuni politice. De fapt, „marketingul" este acelaşi.

Măgulită în public şi desconsiderată dincolo de pereţii vilelor de lux, „prostimea" reprezintă forţa motrice a excentricităţilor financiare şi a celor legate de exercitarea puterii. Adică pe cârca ei se clădesc mari averi şi se întemeiază „dinastii" în instituţii ale statului.

Sigur, mulţi vor spune că aşa a fost dintotdeauna şi că altminteri am da în „patimi stângiste", a căror iraţionalitate am văzut-o şi am trăit-o în a doua jumătate a secolului trecut. Eu cred însă că obiectivul posesorilor de conştiinţă este acela de a creşte nivelul de înţelegere corectă a realităţii, în comunităţile din care fac parte. Evoluţia prin educaţie este posibilă şi aduce beneficii tuturor - şi celor bogaţi, şi celor săraci.

În orice ţară în care elita nu are ca unic scop îmbogăţirea rapidă, educaţia reprezintă o chestiune de securitate naţională. După cum vedeţi, la noi lucrurile nu stau aşa. Acesta este şi motivul pentru care, de 20 şi ceva de ani, românii s-au înrăit şi trăiesc din ce în ce mai prost. Nu avem clasă de mijloc şi nici nu vom avea într-un viitor predictibil. Copiii şi tinerii sunt lăsaţi de izbelişte, iar cei mai buni dintre ei părăsesc România. Pseudoreformele învăţământului românesc au creat o „mişcare tectonică" - elevii şi profesorii performanţi au rămas „pe înălţimi", deschizându-li-se poteci spre Vest, iar restul au ajuns „în vale", acolo unde damfurile balcanice sufocă orice iniţiativă.

Dar cel mai periculos fenomen generat de educaţia precară este blazarea. Cei care ar putea să schimbe ceva în jurul lor nu mai au tragere de inimă. Simt că orice ar întreprinde este sortit eşecului şi că, în final, li se va nărui proiectul.

Miniştri şi lideri ai partidelor româneşti aflate la putere sau în vecinătatea ei „vorbesc discuţii" în studiourile unor televiziuni tabloidizate. Între timp, oamenii din spatele lor devalizează instituţiile în care au intrat pe criterii politice. Cei de care ar trebui să se ocupe „numiţii politic" pier prin spitale sau cerându-şi drepturile, dacă sunt în vârstă, ori fumează „iarbă" prin cluburi, pe banii părinţilor plătiţi la negru, dacă sunt elevi şi studenţi. Aşa arată ţara, privită de la „firul ierbii".

Lumea care nu circulă prin oraş cu limuzinele simte că, educându-şi copiii, le face un mare rău. Practic, îi face inadaptabili vremurilor în care diplomele se cumpără, iar competenţa înseamnă muncă multă şi bani puţini. Ce se va alege de noi, în aceste condiţii, nu e greu de intuit.

George Rădulescu este publicist comentator ''Adevărul''